Banii de la Bruxelles și soarele mediteraneean: Cum folosește Italia fondurile PNRR pentru a detensiona sistemul energetic și ce poate copia România

Dacă Germania a fost modelul finanțării prin taxarea internă, Italia este, în prezent, campionul finanțării prin fonduri europene. Cu cea mai mare alocare din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) la nivelul UE, Guvernul de la Roma a dedicat o porțiune substanțială din acești bani “revoluției verzi”. Aici, lecția pentru România nu ține atât de mult de ingeniozitatea tehnologică, cât de viteza administrativă și de capacitatea de a transforma hârtiile în realitate.

Italia a recunoscut că potențialul său solar, vast și ușor de exploatat, a fost încetinit de o birocrație tipică sudului Europei. PNRR-ul a devenit pârghia perfectă pentru a accelera procedurile de autorizare și a simplifica drumul investițiilor în energie.

Unul dintre cele mai elocvente exemple este concentrarea pe sistemele agri-voltaice. Înțelegând că terenul agricol este o resursă prețioasă, italienii au elaborat rapid reguli clare care permit instalarea panourilor solare deasupra culturilor. Astfel, se obțin două beneficii vitale: energie curată și utilizarea neîntreruptă a solului. România, cu potențialul său agricol imens, ar trebui să preia de urgență acest model de dublă utilizare a terenului.

Un alt capitol esențial în viziunea italiană este descentralizarea, care vine sub forma Comunităților Energetice din Surse Regenerabile (CER). Aceste comunități nu sunt doar un concept teoretic, ci un motor practic care permite localnicilor, fermierilor și IMM-urilor să producă și să consume energie electrică într-un circuit scurt, local. Prin stimularea acestui model, Italia crește independența energetică și reduce presiunea pe rețelele naționale.

Aici se observă o frână în România. Deși conceptul de CER a fost adoptat, implementarea este greoaie și plină de blocaje birocratice. Experiența italiană este o dovadă că implicarea cetățenilor și simplificarea regulilor sunt esențiale pentru a debloca investițiile la nivel local.

În final, Italia ne arată și un pragmatism remarcabil. Deși este un campion al solarului, spre deosebire de fobia nucleară a Germaniei, Roma a început să reevalueze și chiar să discute despre relansarea programului nuclear de nouă generație.

Astfel, Italia, alături de România, se aliniază unui model echilibrat: finanțare europeană rapidă pentru regenerabile, concentrare pe inovații precum agri-voltaicele și o viziune pragmatică asupra nuclearului ca soluție stabilă, non-poluantă. Lecția cea mai importantă este, însă, despre viteză: a folosi fondurile europene nu doar pentru a construi, ci pentru a debloca și simplifica legislația, singurul mod în care putem valorifica cu adevărat soarele de pe acoperișurile noastre.