Programul AFM pentru baterii: vrei 100 de puncte? Grila îi avantajează pe cei care cumpără 20 kWh și vin cu o contribuție proprie mare

Noua grilă propusă pentru programul AFM de finanțare a bateriilor introduce o competiție neobișnuită între prosumatori: cu cât sistemul de stocare solicitat este mai mare și contribuția proprie este mai consistentă, cu atât cresc șansele de finanțare. Pentru un proprietar care are nevoie, în realitate, de numai 10 kWh suplimentari, urmărirea punctajului maxim poate deveni însă o investiție greu de justificat economic.

Forma consolidată a Ghidului de finanțare pentru sistemele de stocare prevede un sprijin de maximum 75% din valoarea totală a proiectului, dar nu mai mult de 15.000 de lei, TVA inclusă. Diferența este suportată de beneficiar. În același timp, AFM stabilește un standard maxim eligibil de 1.500 lei/kWh de capacitate instalată.

Programul a devenit mai atractiv după consultarea publică: capacitatea minimă finanțabilă a fost redusă la 10 kWh, iar faptul că un prosumator deține deja o baterie nu îl mai exclude automat. Proiectul finanțat trebuie însă să vizeze achiziția și instalarea unui sistem nou de minimum 10 kWh.

Problema apare la punctaj.

100 de puncte, dar cu ce preț?

Ghidul acordă maximum 100 de puncte, împărțite în două componente: contribuția proprie și capacitatea sistemului de stocare solicitat. Proiectele sunt apoi ordonate descrescător după punctaj și finanțate numai în limita bugetului disponibil.

Pentru capacitatea bateriei, calculul este simplu:

capacitatea solicitată × 2,5 puncte/kWh.

Astfel, o baterie nouă de 10 kWh primește 25 de puncte, una de 15 kWh primește 37,5 puncte, iar la 20 kWh se atinge maximul de 50 de puncte. Ghidul plafonează componenta tehnică la 50 de puncte.

Cealaltă jumătate a punctajului vine din contribuția financiară proprie.

Formula prevăzută în document este:

Punctaj contribuție proprie = 30 × contribuția proprie / finanțarea acordată de AFM.

Pentru a ajunge la maximum 50 de puncte, contribuția beneficiarului trebuie să fie de aproximativ 1,67 ori mai mare decât finanțarea AFM.

Dacă finanțarea solicitată este maximul de 15.000 lei, beneficiarul ar trebui să vină cu aproximativ:

25.000 lei din surse proprii.

Valoarea totală a proiectului ar ajunge astfel la aproximativ 40.000 lei.

Cu alte cuvinte, pentru punctaj financiar maxim, contribuția proprie reprezintă aproximativ 62,5% din valoarea proiectului, iar finanțarea publică doar 37,5%.

Caz concret: prosumatorul care are nevoie doar de încă 10 kWh

Să luăm un caz foarte simplu.

Un prosumator are deja o baterie de 5 kWh, instalată printr-un alt program public. Din analiza consumului său rezultă că încă 10 kWh i-ar fi suficienți.

După noua investiție ar ajunge la:

5 kWh existenți + 10 kWh noi = 15 kWh capacitate totală.

Din punct de vedere energetic, aceasta poate fi soluția optimă pentru gospodărie.

Din punctul de vedere al grilei AFM însă, cei 5 kWh existenți nu par să conteze la punctaj. Articolul 19 vorbește explicit despre „capacitatea sistemului de stocare solicitată la finanțare”.

Prin urmare, pentru cei 10 kWh noi:

10 × 2,5 = 25 puncte tehnice.

Chiar dacă beneficiarul ar obține toate cele 50 de puncte financiare, punctajul maxim posibil pentru proiectul de care are efectiv nevoie ar fi:

75 de puncte din 100.

Pentru a ajunge la 100, ar trebui să solicite 20 kWh noi, deși gospodăria poate să nu aibă nevoie de această capacitate.

Ar ajunge astfel la 25 kWh în total: cei 5 kWh deja existenți și încă 20 kWh cumpărați prin program.

Grila poate pune eficiența economică în conflict cu punctajul

Aici apare întrebarea esențială.

Ar trebui un program public să încurajeze prosumatorul să cumpere capacitatea de care are nevoie sau capacitatea care îi aduce cel mai mare punctaj?

În forma actuală a proiectului, cele două obiective nu sunt întotdeauna aceleași.

Un beneficiar care cumpără o baterie de 10 kWh și încearcă să maximizeze finanțarea publică poate avea un punctaj semnificativ mai mic decât altul care optează pentru 20 kWh și pentru o contribuție proprie foarte mare.

Mai mult, în cazul egalității de punctaj, primul criteriu de departajare este chiar valoarea contribuției proprii, urmată de capacitatea sistemului de stocare și abia apoi de data și ora înscrierii.

Asta înseamnă că puterea financiară a solicitantului devine, în mod explicit, un avantaj competitiv.

Cât ar însemna concret?

Pentru un proiect cu 10 kWh noi, scenariile pot arăta foarte diferit.

La un proiect de 20.000 lei, cu 15.000 lei finanțare AFM și 5.000 lei contribuție proprie, solicitantul ar avea aproximativ 35 de puncte total: 10 financiare și 25 pentru capacitate.

Dacă proiectul ajunge la 30.000 lei, iar beneficiarul pune 15.000 lei și primește 15.000 lei de la AFM, punctajul ajunge la aproximativ 55.

Pentru punctajul financiar maxim, la o finanțare AFM de 15.000 lei, contribuția proprie ar trebui să ajungă la aproximativ 25.000 lei. Însă, cu o baterie de numai 10 kWh, proiectul tot s-ar opri la 75 de puncte, deoarece componenta tehnică valorează doar 25.

În schimb, un sistem nou de 20 kWh poate aduce direct toate cele 50 de puncte tehnice.

Riscul: să cumpărăm puncte în loc să cumpărăm stocare

Nu rezultă de aici că instalatorii vor majora artificial prețurile și nici că fiecare sistem de 20 kWh este supradimensionat.

Dar grila creează fără îndoială un stimulent economic pentru:

capacități mai mari, proiecte mai scumpe și contribuții proprii mai mari.

Iar acesta poate produce o anomalie: solicitantul nu mai este încurajat să aleagă sistemul cu cel mai bun raport între consum, producție și capacitate de stocare, ci configurația care îi maximizează șansele de finanțare.

Totuși, simpla „umflare pe hârtie” a proiectului nu este lipsită de riscuri. AFM verifică la decontare atât contribuția proprie, cât și capacitatea declarată. Dacă valorile finale sunt mai mici și ar conduce la un punctaj inferior celui cu care proiectul a fost selectat, cheltuielile nu mai sunt decontate.

Cine are bani mai mulți pornește cu un avantaj

Aceasta este, probabil, cea mai discutabilă consecință a mecanismului propus.

Un program de mediu destinat prosumatorilor riscă să devină și o competiție privind cât de mulți bani poate aduce fiecare beneficiar de acasă.

Doi proprietari cu sisteme fotovoltaice similare și nevoi energetice apropiate pot avea șanse diferite nu pentru că unul dintre proiecte este mai eficient energetic, ci pentru că unul dintre ei își permite să suporte o contribuție proprie mult mai mare.

În același timp, o gospodărie pentru care 10 kWh reprezintă soluția tehnică optimă începe cu un handicap față de una care solicită 20 kWh.

Ce ar putea fi îmbunătățit

O alternativă ar fi ca punctajul să recompenseze mai puternic dimensionarea corectă a bateriei în raport cu puterea fotovoltaică și consumul gospodăriei, nu pur și simplu numărul de kWh instalați.

De exemplu, ar putea fi luate în calcul producția anuală, energia injectată în rețea, consumul nocturn sau raportul dintre puterea fotovoltaică și capacitatea de stocare.

La fel, contribuția proprie ar putea conta la departajare fără să reprezinte jumătate din punctajul total.

În acest fel, programul ar finanța proiectele care folosesc cel mai eficient energia regenerabilă, nu neapărat proiectele cele mai mari sau beneficiarii cu cea mai mare capacitate de cofinanțare.

Ghidul nu este încă forma definitivă a programului

Documentul analizat este forma consolidată a proiectului de Ghid, publicată după etapa de consultare. Până la aprobarea și publicarea actului normativ, prevederile pot suferi modificări.

Dar, dacă actuala grilă rămâne neschimbată, viitorii beneficiari ar face bine să nu urmărească automat cele 100 de puncte.

Pentru un prosumator, bateria potrivită nu este neapărat bateria care aduce punctaj maxim.

Este bateria pe care gospodăria o poate folosi efectiv.