„Se întâmpla ca unii copii să fie trași de perciuni sau de urechi, iar profesorii să fie mult mai severi” – Un interviu cu Romeo Mut-Rostaș, viitor profesor

În România, profesia didactică este una preponderent reprezentată de femei, iar dezechilibrul
este și mai vizibil în învățământul primar. În anul școlar 2023–2024, sistemul educațional
număra 245.000 de cadre didactice (INSSE – Sistemul educațional în România 2023–2024).
Conform OECD, în ciclul primar aveam 7% profesori bărbați.

De ce NU aleg bărbații meseria de profesor? Din cauza stereotipurilor de gen, a lipsei de
interes sau a unor abilități specifice meseriei? Am încercat să aflăm motivele, stând de vorbă cu
un tânăr care se pregătește să devină profesor.

Romeo Mut-Rostaș are 22 de ani și este student în anul al III-lea la specializarea Pedagogia
Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP) în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe
și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. A absolvit Liceul Pedagogic, iar acolo și-
a dat seama că educația îl atrage cu adevărat. Anii de liceu l-au ajutat să înțeleagă cât de
important este rolul profesorului în viața copiilor. Acesta a fost și motivul pentru care a ales
să continue pe drumul pedagogiei și să urmeze această facultate. În prezent, își dezvoltă
abilitățile didactice în cadrul universității, cu dorința de a deveni un profesor dedicat, care
contribuie în mod real la creșterea și formarea generațiilor tinere.
Am stat de vorbă cu el despre ce înseamnă proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” în
care este implicat.

Ce te-a determinat să te înscrii în proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat
de Asociația Școala Încrederii, și ce așteptări ai avut de la el?
M-am înscris în acest proiect pentru că mi-am dorit să aprofundez cunoștințe și să descopăr mai
multe forme de predare. Simt că acest proiect mă poate ajuta să devin un viitor cadru didactic
mai bun și să evoluez din punct de vedere profesional. Mi-aș dori ca peste ani, elevii mei să își
amintească de mine cu plăcere. Inițial, mi-am dorit să devin învățător, iar ulterior m-am gândit
și la posibilitatea de a preda limba engleză, pentru că este materia de care mă simt cel mai apropiat. Cred că această alegere vine și din relația bună pe care am avut-o cu foștii mei
profesori. Stilul lor de a preda este unul cu care mă identific și pe care l-am regăsit, într-o
anumită măsură, și în profesorii la care am asistat. Mi-aș dori, la rândul meu, să predau cu
zâmbetul pe buze.

Schimbă noile tehnologii felul în care se învață? Și cum resimte această schimbare un
profesor cu vechime în sistem, față de unul aflat la început de carieră?
Da, noile schimbări tehnologice influențează puternic procesul de învățare. Un profesor cu
vechime ar putea avea unele dificultăți în a se acomoda, mai ales pentru că tehnologia este
astăzi folosită aproape peste tot. În schimb, pentru un profesor debutant, care a crescut cu
tehnologia, adaptarea este, de regulă, mai ușoară. În ceea ce privește AI, cred că poate deveni
uneori o formă de comoditate. Se observă destul de repede când un text nu este formulat
natural și când diferența dintre limbajul uman și cel generat automat este prea mare. Totuși,
cred că aceste instrumente pot fi utile ca punct de plecare, pentru documentare sau pentru a
găsi surse și idei, atât timp cât sunt folosite cu măsură și responsabilitate.

Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le-ai observat sau le-ai simțit tu însuți în
învățământul de stat?
Una dintre cele mai mari dificultăți mi se pare găsirea unui post. Sunt foarte mulți învățători și
profesori care își păstrează postul pentru mult timp, iar, chiar și după apropierea de pensie,
locurile disponibile pentru debutanți rămân puține. În consecință, este destul de greu pentru
cei aflați la început de drum să găsească un post stabil în sistem. De asemenea, am observat că
mulți directori preferă cadrele didactice cu experiență, ceea ce face și mai dificil accesul
tinerilor profesori în sistem.

Cât de atractivă este meseria de profesor pentru tineri?
Pentru mine meseria de profesor este atractivă, mai ales pentru că mi-au plăcut foarte mult
profesorii mei. Cred însă, că mulți tineri ar spune că nu este o profesie atractivă, fie din cauza
unor experiențe negative avute cu profesorii, fie pentru că asociază școala cu note, sancțiuni
sau comportamente care i-au făcut să spună: „Nu vreau să devin așa, nu vreau să am această
meserie”. Eu am terminat un liceu pedagogic. Mie mi-a plăcut mereu această direcție și am avut
o legătură bună cu foștii mei profesori, în special cu profesorii bărbați. Cred că pentru unii tineri, această profesie nu pare potrivită, fie pentru că nu simt că au suficientă răbdare cu copiii,
fie pentru că nu își văd viitorul în acest domeniu. Unii băieți pot avea impresia că este un
domeniu dominat de femei și că nu și-ar găsi ușor locul.

Cum îți propui să construiești învățarea în viitoarea ta sală de clasă, odată ajuns la catedră? Și
ce crezi că e cu adevărat important să învețe elevii la școală?
Mi-aș dori să am un stil de predare care să îi facă pe elevi să se simtă relaxați și în siguranță. Aș
vrea să predau într-un mod cald, cu voie bună și energie, introducând din când în când mici
glume, astfel încât atmosfera să fie una plăcută. În același timp, cred că este important să existe
un echilibru: să știm când este momentul pentru relaxare și când trebuie să fim serioși. Mi-aș
dori ca elevii să nu simtă presiune excesivă, dar nici să creadă că își pot permite orice. Vreau să
creez un spațiu în care să se simtă suficient de confortabil încât să răspundă, să participe și să
învețe cu plăcere. Acest tip de atmosferă este ceva ce am văzut la unii profesori, dar pe care
simt că o întâlnim încă prea rar.

Ce anume din proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” vei duce mai departe, la
clasă, către elevii tăi?
Am văzut și am învățat destul de multe în perioada acestui proiect. Modulele din proiect mi-au
oferit perspective utile. Am făcut practică atât la grădiniță, cât și la școală. Mi-ar plăcea să
predau la clasele 0–IV, pentru că simt că mă potrivesc mai bine cu această categorie de vârstă.
Cum arată, pentru tine, un profesor de încredere?
Un profesor de încredere este acel profesor la care elevul poate merge să își spună problemele
și de la care se așteaptă să primească ajutor. Încrederea se construiește prin felul în care
vorbești cu elevii, prin cum îi faci să se simtă într-un spațiu sigur și prin încercarea de a te
apropia de ei, fără a pierde totuși limita necesară dintre profesor și elev. Elevul trebuie să simtă
că este în regulă să vină la tine și să spună ce l-a supărat, ce a pățit sau de ce are nevoie. Asta
înseamnă un profesor de încredere. În contrast, când eram mic, am avut o experiență care m-a
marcat și care m-a făcut să înțeleg cât de important este ca un profesor să fie corect și
echilibrat. Fusesem foarte bolnav și lipsisem o săptămână de la școală. În acea perioadă
primisem o poezie de învățat, iar când m-am întors am fost ascultat, deși abia știam titlul, și am
primit o notă foarte mică. În același timp, un coleg care știa la fel de puțin a primit o notă foarte
bună. Atunci am simțit foarte clar ce înseamnă subiectivitatea. Din această experiență am învățat că nu aș vrea niciodată să fiu un profesor părtinitor. Cred că obiectivitatea este una
dintre cele mai importante lecții pe care ar trebui să le aibă orice cadru didactic. De asemenea,
chiar dacă și eu sunt încă tânăr, am prins totuși o perioadă în care lucrurile erau mai dure decât
astăzi. Se întâmpla ca unii copii să fie trași de perciuni sau de urechi, iar profesorii să fie mult
mai severi. Se rupeau pagini din caiet, iar astfel de gesturi erau tolerate mai mult decât ar fi de
imaginat acum. Astăzi, astfel de comportamente nu mai sunt acceptate, iar învățătorii și
profesorii sunt, în general, mai răbdători. Diferența este destul de mare. Cred că felul în care
tinerii privesc această profesie depinde mult de profesorii și învățătorii pe care i-au avut. Dacă
au avut profesori buni, care i-au inspirat și i-au făcut să își dorească să devină la rândul lor un
model pentru alții, atunci sunt mai predispuși să aleagă această carieră. Meseria de profesor ar
trebui să fie văzută ca o profesie frumoasă și respectabilă, în care poți fi mentor pentru elevii
tăi. Totul depinde foarte mult de felul în care profesorii se poartă cu elevii. Cu cât reușesc să le
atragă atenția într-un mod pozitiv și să construiască o relație bună cu ei, cu atât cresc șansele ca
elevii să privească profesia cu admirație. În schimb, dacă nu există această legătură, mulți ajung
să spună că nu și-ar dori niciodată să aibă o astfel de meserie.

Privind sistemul de învățământ de stat în ansamblu, care ar fi principalele lui probleme?
Una dintre marile probleme este faptul că educația nu este luată suficient de în serios de foarte
multă lume, inclusiv în cazul unor copii și părinți. Lipsa de interes față de educație în anumite
familii și comunități e o reală problemă. Există situații în care copiii nu frecventează școala în
mod constant, iar uneori acest lucru se întâmplă pentru că părinților nu li se pare atât de
importantă educația. În zonele rurale mai izolate sau în satele vulnerabile apar frecvent și
probleme de ordin financiar sau social. Sunt copii care în loc să meargă la școală, ajung să ajute
acasă, pentru că familia consideră că este mai util acest lucru decât școala. De asemenea, atunci
când copiii nu sunt supravegheați și nu primesc suficientă atenție din partea părinților, riscul de
abandon sau de absenteism crește.
Alte aspecte de menționat sunt:
 Găsirea foarte dificilă a unui post pentru profesorii debutanți;
 Distanța/gap-ul dintre generații;
 Dificultatea de adaptare la schimbările actuale din sistem.

Ce crezi că va schimba campania proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat
de Asociația Școala Încrederii?Cred că această campanie va da mai multă încredere noilor profesori. Eu am învățat mai multe
lucruri utile și am avut contact cu profesori experimentați care ne-au ghidat, ne-au oferit
încredere în noi înșine și ne-au ajutat să prindem curaj. Astfel de experiențe ne fac să ne
imaginăm mai clar momentul în care vom avea propriile noastre clase și propriii noștri elevi.

Cum te raportezi la soft-skills — spiritul de echipă, flexibilitatea sau etica — și cum reușești să
le aplici în lucrul cu elevii?
Cred că aceste lucruri se aplică în primul rând prin felul în care te porți cu elevii. Mi-ar plăcea să
introduc și mici glume, lucruri ușoare, care să îi facă să se simtă confortabil. Aș vrea să fiu
înțelegător, nu foarte sever, dar nici atât de permisiv încât să li se urce la cap. Dacă apare o
problemă, cred că este important să o discut calm și clar: să explic faptul că s-a întâmplat ceva
greșit, dar și să transmit că pe viitor mă aștept să nu se mai repete. Pentru mine, așa se
construiesc și spiritul de echipă și flexibilitatea și etica în relația cu elevii.

Despre Asociația Școala Încrederii 
  
Asociația Școala Încrederii este o organizație neguvernamentală dedicată formării comunităților școlare,
cu misiunea de a transforma experiențele de învățare prin îmbunătățirea relației dintre elevi, profesori și
părinți. Din 2020, Programul Școala Încrederii a sprijinit 382 de grădinițe și școli de stat să își transforme
cultura educațională, să își optimizeze sistemele și să construiască relații de încredere în comunitatea
lor. Aproape 200.000 de elevi și 23.000 de adulți, dintre care 14.000 de profesori, au beneficiat deja de
această schimbare. În iunie 2025, peste 70 de școli din primele două generații au finalizat programul. 50
dintre ele au fost certificate ca „Școli ale Încrederii” și continuă autonom transformarea începută
împreună cu Asociația. 
  
„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” nu este doar o campanie – este un semnal că viitorul educației
începe acum, cu profesori care aleg să fie parte activă a schimbării. Proiectul este finanțat de Uniunea
Europeană din Fondul Social European + prin Programul Educație și Ocupare, cu buget alocat de
4.701.518,60 lei, având cod de identificare proiect 311739. 
  
Detalii: https://scoalaincrederii.ro/proiecte/scoala-tinerilor-profesori-de-incredere/    
  
Materialul face parte din campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”,
derulată de Asociația Școala Încrederii, prin care creează context de conștientizare asupra importanței
formării inițiale și continue a viitorilor profesori. Campania surprinde declarații despre educația de acum și din trecut, colectate de la elevi și cadre didactice, care vin cu o perspectivă generațională din culisele
vieții sistemului de educație românesc de stat.  

Contact
Școala Încrederii
Alexandra Rucsăndescu
SPECIALIST COMUNICARE
alexandra.rucsandescu@scoalaincrederii.ro

SUSTENOBIL
Lavinia Iancu, PhD
PR/OJECT MANAGER
lavinia@sustenobil.ro