Când Rusia lovește porturile ucrainene, sunt lovite și navele europene. România simte asta la Constanța și în prețul pâinii

În atacurile asupra porturilor ucrainene nu ard doar dane și silozuri ucrainene. Sub lovitură ajung și nave sub pavilion european, echipaje europene și încărcături asigurate în UE. Distrugerea se întâmplă în același raid: portul e țintă, iar odată cu el sunt lovite și navele străine aflate la cheu sau pe rada.

Urmarea e imediată. Nava europeană nu mai poate încărca. Asigurătorul urcă prima sau refuză ruta. Armatorul evită Odesa și celelalte porturi de export. Cerealele, porumbul și oleaginoasele ies mai greu. Frachtul crește. Lipsa de materie primă se mută spre piața unională.

Pentru România lanțul e scurt. Constanța, canalul și Dunărea stau pe același Marea Neagră. Când un cargou european e lovit lângă un port ucrainean, riscul se prețuiește și pentru traficul pontic care atinge litoralul românesc. Moara, ferma și magazinul văd nota la furaj, făină, ulei și carne.

Dacă atacurile asupra porturilor ucrainene continuă să distrugă și nave europene, coridorul rămâne deschis doar pentru cine acceptă o primă de război. Asta înseamnă livrări mai rare și prețuri mai tari la alimentele de bază.

Răspunsurile Ucrainei asupra infrastructurii portuare și a navelor Rusiei sunt în acest cadru o măsură forțată nu doar pentru Ucraina, ci și o protecție pentru Europa. Cât timp un atac pe un port ucrainean poate scoate din joc un vas european, presiunea pe lanțul maritim rusesc e și o apărare a rutelor de care depind Constanța și coșul românesc.