Prosumatorii ca „clienți captivi”: de ce sistemul de compensare e o capcană

Peste 100.000 de prosumatori din România au investit bani grei în sisteme fotovoltaice. Legea le promite compensare „1 la 1” pentru energia produsă și consumată, dar în realitate ajung să plătească taxe pentru propria energie. ANRE și furnizorii întrețin un mecanism care, mai degrabă decât să încurajeze tranziția verde, îi transformă pe prosumatori în clienți captivi.

De la promisiune la realitate: o compensație doar pe hârtie

Ordinul ANRE nr. 15/2022, completat de Ordinul nr. 95/2022, instituie mecanismul de compensare cantitativă: fiecare kilowatt oră (kWh) produs și livrat în rețea ar trebui să fie compensat 1:1 cu energia consumată.

În teorie, prosumatorii ar trebui să fie egali cu ceilalți actori din piața de energie. În practică, însă, facturile dovedesc că mecanismul este o capcană birocratică.

Reclamațiile prosumatorilor: „Solicit anularea facturii”

Un prosumator a formulat o plângere oficială către furnizorul său:

„Solicit anularea facturii și compensarea integrală a valorii acesteia cu soldul existent al energiei livrate.”

Reclamația este justificată: prosumatorul avea energie reportată suficientă pentru a acoperi factura curentă, însă a fost obligat să achite în continuare sume consistente pentru taxe și tarife.

Răspunsul furnizorului: „Noi doar colectăm taxele”

Hidroelectrica recunoaște, în răspunsul oficial, că nu poate face nimic pentru a elimina aceste costuri:

„Furnizorul are doar rolul de a colecta aceste taxe.”

Cu alte cuvinte, prosumatorul nu este considerat partener, ci simplu client obligat să plătească tarife de transport, distribuție, servicii de sistem, certificate verzi și TVA, chiar dacă energia consumată provine integral din producția proprie.

De ce este o capcană?

1. Asimetrie evidentă – prosumatorii vând energie activă la 0,28 lei/kWh și o răscumpără la aproape 0,85 lei/kWh, diferența fiind dată de taxe care nu intră în compensare.
2. Monopol reglementat – furnizorii și distribuitorii acționează într-un cadru legal care nu le lasă prosumatorilor libertatea reală de a-și valorifica energia.
3. Costuri ascunse – facturile nu explică transparent diferența între energia compensată și taxele suplimentare, ceea ce induce în eroare consumatorul.
4. Amortizare greoaie – în loc să-și recupereze rapid investiția, prosumatorii sunt forțați să suporte ani în plus de facturi și birocrație.

Consecințe pe termen lung

Acest sistem descurajează exact ceea ce ar trebui să încurajeze: investițiile în energie verde. Dacă prosumatorii constată că sunt dezavantajați și tratați ca „clienți captivi”, atunci apetitul pentru noi investiții va scădea, iar obiectivele României privind tranziția energetică vor fi și mai greu de atins.

Ce e de făcut?

• ANRE trebuie să revizuiască legislația și să asigure o compensare reală, nu doar parțială.
• Furnizorii trebuie obligați să emită facturi clare, care să separe transparent energia compensată de taxele aplicate.
• Prosumatorii trebuie să se organizeze și să facă presiune publică și juridică pentru schimbarea unui mecanism care îi transformă în clienți captivi.

Concluzie

Sistemul actual de compensare nu este o soluție pentru tranziția energetică, ci o capcană care menține monopolul și avantajează doar statul și furnizorii. Prosumatorii — cei care au investit bani proprii pentru a produce energie curată — ajung să plătească scump pentru propria lor independență energetică.