Dosarele CDnews.ro. Misterul minelor de uraniu din Romania si cine le doreste inchise

Din ACTUAL / 10 MAI 2018, 18:38

Prima exploatare de uraniu a fost deschisă în 1952 la Băiţa Plai (judeţul Bihor), în Munţii Apuseni. Aproape 20.000 de oameni au lucrat în carierele miniere şi mai apoi în galeriile din munţi care se întindeau pe zeci de kilometri, ajungând pe teritoriul a trei judeţe: Bihor, Alba şi Arad.

Sovieticii au dus in URSS cat uraniu au putut

De la începutul anilor 1950 au început prospecţiile pentru găsirea zăcămintelor de uraniu în zona montană a Banatului şi Bihorului, şi în cea a minelor din Apuseni. „În anul 1951, echipe sovietice, autorizate de autorităţile române au intrat în toate galeriile accesibile din zonă (multe erau însă surpate), cu aparatură specială pentru detectarea uraniului. Nici o persoană din afara echipei nu a fost admisă să intre în mină cu echipa sovietică. Nu cunoaştem rezultatul prospecţiunii acesteia, şi ne îndoim că autorităţile române le-ar fi aflat vreodată!“, relata, pentru Adevarul, inginerul Petru Olosu, despre modul în care au avut loc aceste prospecţii, la mina Stănija, din Munţii Apuseni.

Timp de zece ani, din minele Bihorului s-au extras milioane de tone de minereu uranifer. Minereul era măcinat la Ştei, oraşul care primise numele Dr. Petru Groza, apoi lua calea URSS-ului. În această perioadă aproape 20.000 de tone de uraniu metal au fost livrate în Uniunea Sovietică, preţul imens fiind plătit de români. Din 1961, România nu a a mai trimis uraniu vecinului de la răsărit, însă exploatările au continuat. Cea mai importantă mină de uraniu rămasă în Bihor a purtat numele Avram Iancu, iar în anii „de glorie“ ai exploatării aici lucrau 4.000 de oameni. Mina şi-a încetat activitate în 1998, iar până în 2009 toate exploatările din Bihor s-au închis.

Între timp, interesul pentru exploatările uranifere a continuat să crească. Între anii 1963 şi 1968 s-au identificat zcămintele din Carpaţii Orientali, de la Crucea, Brotuşana şi Grinţieş. La începutul anilor 1970 s-a înfiinţat Întreprinderea Metalelor Rare Bucureşti, Întreprinderea minieră Banatul – Oraviţa şi Întreprinderea Minieră Bohor Dr. Petru Groza (oraşul Ştei). În anul 1978 s-a pus în funcţiune Uzina de concentrare hidrometalurgică a uraniului de la Feldioara. În anul 1983 a fost pus în funcţiune zăcământul Crucea, din Carpaţii Occidentali. În Banat, cea mai cunoscută dintre minele de uraniu a fost înfiinţată în Ciudanoviţa, din Caraş Severin. A funcţionat până la mijlocul anilor 1990, dar a avut o amploare redusă faţă de minele din Apuseni. Urmările exploatării au fost condiderate catastrofale de organizaţiile ecologiste. Acestea au reclamat că haldele fostelor mine de uraniu au rămas neacoperite în totalitate, iar rezidurile periculoase ajung în apa freatică. Conform organizaţiilor de mediu, citate în presă, în anul 2016, la Ciudanoviţa, radiaţiile de uraniu depăşau de 100 de ori limita de alertă. Ecologiştii susţineau că neecologizarea celor 22 de halde reprezintă un pericol permanent nu doar pentru cei câteva sute de localnici din Ciudanoviţa, dar şi pentru populaţia din zona Caraş-Severinului.

CE investigheaza

Comisia Europeană a iniţiat o investigaţie aprofundată pentru a evalua dacă diferitele măsuri de sprijin public acordate de autorităţile române Companiei Naţionale a Uraniului sunt conforme cu normele UE.
La 12 iunie 2017, România a notificat Comisiei un plan de restructurare a Companiei Naţionale a Uraniului SA care prevede acordarea unui sprijin în valoare de aproximativ 95 de milioane euro (441 de milioane lei) pentru CNU, sub formă de granturi, de subvenţii, de anulare a unor datorii şi de conversie a datoriei în acţiuni. Acest plan succede unui împrumut urgent sub forma de ajutor pentru salvare în valoare de aproximativ 13,3 milioane euro (62 de milioane lei) acordat pentru menţinerea întreprinderii pe linia de plutire, pe care Comisia l-a aprobat la 30 septembrie 2016 cu titlu temporar.

Normele UE privind ajutoarele de stat îi permit unui stat să intervină în sprijinul unei întreprinderi aflate în dificultate financiară numai în condiţii specifice şi prevăd, în special, condiţia ca respectiva întreprindere să facă obiectul unui plan de restructurare solid, care să asigure restabilirea viabilităţii sale pe termen lung, ca respectiva întreprindere să contribuie la costurile aferente restructurării sale şi ca orice eventuale denaturări ale concurenţei sa fie limitate.

″În acest stadiu, Comisia îşi exprimă îndoiala că ajutorul pentru restructurare propus îndeplineşte aceste condiţii”, se arată în comunicatul de presă al Executivului comunitar.

Comisia Europeană precizează că, în cursul investigaţiei aprofundate pe care o va efectua, va analiza aspectele următoare: dacă planul de restructurare propus ar putea restabili viabilitatea pe termen lung a CNU fără ca acesteia să i se acorde în continuare un ajutor de stat; dacă CNU sau investitori de pe piaţă contribuie suficient la costurile de restructurare, garantând astfel ca planul de restructurare nu se bazează în principal pe fonduri publice şi ca ajutorul este proporţional, precum şi dacă România are în vedere măsuri corespunzătoare pentru a limita denaturările concurenţei generate de ajutor.