România și noua cursă globală pentru metale rare: resursele noastre, miza Europei

Tranziția energetică și digitală a lumii moderne depinde tot mai mult de un grup discret de resurse: metalele rare. Litiul, cobaltul, neodimul sau telurul nu sunt la fel de cunoscute ca petrolul sau gazul, dar fără ele, tehnologiile verzi – de la baterii pentru mașinile electrice până la turbinele eoliene sau smartphone-urile – nu ar putea funcționa. În această nouă „goană după aur”, România are un rol potențial de jucat, dar și decizii grele de luat.

Ce sunt metalele rare și de ce sunt atât de importante acum?

Metalele rare – cunoscute și ca „materii prime critice” – sunt esențiale pentru industriile de înaltă tehnologie. Fiecare telefon, panou solar sau sistem de apărare conține cantități mici, dar esențiale, din aceste elemente. Cererea globală pentru ele crește exponențial, în special în contextul obiectivelor climatice ambițioase asumate de Uniunea Europeană și alte economii mari.

O tradiție industrială uitată: ce extrăgea România înainte de 1989

În perioada comunistă, România avea o industrie minieră robustă, cu zeci de mii de angajați și exploatări extinse în zone precum Maramureș, Apuseni, Banat, Harghita sau Valea Jiului. Țara noastră producea cupru, plumb, zinc, uraniu și chiar metale rare precum telurul sau molibdenul, utilizate în industria militară și energetică.

De exemplu:

• Exploatarea cuprului la Roșia Poieni – una dintre cele mai mari din Europa de Est.
• Zăcăminte de aur și argint în Munții Apuseni – extrase continuu timp de secole.
• Exploatarea uraniului la Băița – cu rol strategic în perioada Războiului Rece.
• Resurse asociate de metale rare, rezultate din prelucrarea minereurilor complexe.

După 1990, multe mine au fost închise din motive economice și de mediu, dar potențialul subteran rămâne.

România – o piesă strategică pe harta resurselor europene

Puțini români știu că țara noastră are rezerve considerabile de metale critice. Datele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale indică zone precum:

• Valea Jiului – potențial de litiu în zăcămintele de pegmatite.
• Munții Apuseni – cupru, aur și metale rare asociate (precum telurul).
• Maramureș și Bihor – zone istorice de exploatare, cu posibile resurse necartografiate complet.

Pe fondul presiunilor tot mai mari de diversificare a aprovizionării, mai multe companii din Europa și nu numai analizează potențialul României de a deveni furnizor de resurse pentru continent.

Europa vrea independență față de China. Poate România să ajute?

În martie 2023, Comisia Europeană a lansat Critical Raw Materials Act, un cadru legislativ menit să reducă dependența de importuri, în special din China, care controlează peste 80% din procesarea globală a metalelor rare. Planul vizează creșterea extracției și procesării în interiorul UE.

România este direct vizată: nu doar prin rezervele sale, ci și prin poziția strategică în regiune. Cu o infrastructură dezvoltată și forță de muncă calificată, țara ar putea atrage investiții semnificative – dacă va avea o strategie coerentă și transparentă.

Riscurile nu pot fi ignorate: între dezvoltare și responsabilitate

Explorarea și exploatarea acestor resurse ridică, însă, întrebări dificile. Experiența Roșia Montană este încă vie în memoria colectivă. În plus, lipsa unei infrastructuri moderne de procesare înseamnă că România ar putea deveni doar un furnizor brut, fără a valorifica lanțul de valoare adăugat.

Alte provocări:

• Impactul ecologic al extracției, mai ales în zone protejate.
• Lipsa de consultare a comunităților locale și riscul protestelor.
• Concesiuni acordate netransparent, care pot afecta încrederea publică.
• Lipsa unei strategii naționale coerente, actualizate și adaptate la noile realități.

O oportunitate care nu va aștepta la infinit

România poate alege între a deveni un jucător strategic în economia verde europeană sau a rata din nou trenul viitorului. Este nevoie de:

• Investiții în cartografiere geologică modernă.
• Parteneriate public-private transparente.
• Reglementări clare și respect pentru mediu.
• Dezvoltarea capacităților de procesare internă.

Concluzie: Viitorul începe azi, iar resursele noastre pot fi cheia

Într-o lume în care resursele devin mai valoroase decât armele, România are atuuri semnificative. Nu este vorba doar despre bogățiile subterane, ci despre viziunea cu care vor fi gestionate. Viitorul începe azi – iar cum alegem să folosim ce avem sub picioare ar putea defini locul nostru în Europa deceniilor viitoare.