Şomajul şi munca la negru, inamicii prosperităţii României
Lipsa investiţiilor străine şi eşecul politicilor conduse de Executivului Ponta au făcut ca ţara noastră să aibă dificultăţi în depăşirea crizei economice. Dependenţi încă de banii de la Fondul Monetar Internaţional şi în criză de soluţii, autorităţile se văd înfrânte în lupta pentru asigurarea unui trai decent pentru cei care ia-u votat. Şomajul şi evaziunea fiscală par două teme pe care guvernanţii nu pot să le rezolve.
În România şomajul este mult mai mare decât raportările oficiale, o stare de fapt acceptată tacit de autorităţi. În tot acest timp, în lipsa de alternativă pe piaţa muncii, absolvenţii de liceu şi facultăţi încep să privească cu interes tot mai mare la oportunităţile de peste hotare.
În momentul de faţă, sunt doar 731.000 de şomeri în România dar numai 4,36 milioane de angajaţi “stabili” (angajaţi la companiile cu cel puţin 4 salariaţi şi care au muncit cel puţin 22 zile pe lună) la o populaţie ocupată de 9 milioane. Dacă adăugăm cei cu diferite alte tipuri de contracte, liber profesioniştii (până la 5,1 milioane) mai punem lucrătorii din agricultură şi munca la negru şi obţinem 6,1 milioane salariaţi, ca în ultima raportare a Insitutului Naţional de Statistică privind ocuparea şi şomajul.
Se poate observa că aproape 3 milioane de persoane din populaţia activă nu sunt însă nici angajaţi, nici şomeri cu acte în regulă. Între 2008 şi 2013, pe fondul recesiunii puternice, s-au pierdut aproape 500.000 de locuri de muncă ( de la 4,8 milioane persoane în companiile cu cel puţin de 4 angajaţi s-a scăzut la 4,3 milioane) dar şomajul oficial a avansat cu numai 114.000 persoane (de la 617.000 la 731.000).
“În realitate, numărul de şomeri este mult mai mare. Statistica foloseşte un sistem de calcul prin care se elimină multe persoane care ar fi putut intra în categoria şomerilor. Situaţia de pe piaţa muncii s-a degradat foarte tare, s-au trecut foarte multe persoane pe contracte de muncă pe perioadă determinată,
iar unii angajaţii vin o zi da şi o zi nu la muncă, iar pentru “absenţele motivate” nu sunt plătiţi şi nu le sunt plătite nici contribuţiile sociale”, explică profesorul Vladimir Pasti, sociolog şi politolog specializat în studierea evoluţiilor politice şi sociale ale tranziţiei româneşti.
“România a pierdut din 1990 încoace peste patru milioane de locuri de muncă. Poţi să arăţi bine în statistici când numărul de angajaţi ţi s-a înjumătăţit? Fără o strategie care să încurajeze reindustrializarea, care să creeze locuri de muncă în domenii cu valoare adăugată mare, situaţia nu se va îmbunătăţi”, mai explică profesorul Pasti.
Au emigrat pentru un loc de muncă
O creştere a şomajului se va înregistra după rezultatele din acest an ale examenului de bacalaureat, după ce în ultimii doi ani peste 200.000 de absolvenţi de liceu nu au reuşit să promoveze acest examen, iar o mare parte dintre aceştia au îngroşat rândurile şomerilor, pentru că nu şi-au găsit locuri
de muncă. La aceştia se adugă şi cei care au ales să plece pentru că nu şi-au găsit un jeb.
“Elevii şi studenţii cresc rândurile şomerilor nu pentru că sunt prost pregătiţi, ci pentru că nu îi angajează nimeni, nu mai au la ce. În categoria şomerilor, adică a celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, i-aş integra şi pe cei trei milioane de emigranţi, care au plecat pentru că nu aveau unde să
lucreze ca să dea de mâncare la copii. E mai bine să faci munci necalificate, prost plătite în Germania decât să câştigi la un nivel mediu în România”, adaugă Pasti.
Analiştii avertizează asupra problemelor legate de nevoia de creare de noi locuri de muncă. Chiar şi Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale, s declarat că “trebuie să acţionăm asupra locurilor de muncă, şomajul este încă mare” şi că “avem cel mai mic număr de salariaţi la mia de locuitori din UE”.
Munca la negru a explodat
Munca fără acte legale nu poate fi stopată de autorităţi. Deşi Inspecţia Muncii a îndesit controalele, iar statisticile arată că 70 de români sunt prinşi zilnic că lucrează fără contract de muncă, amenzile nu par să îi facă pe patroni să intre în legalitate.
Cu toate că legislaţia muncii, intrată în vigoare în luna mai a anului 2011, a înăsprit pedepsele pentru munca la negru, angajatorii continuă să facă încadrări fără forme legale, încercând să scape de taxele foarte mari pentru forţa de muncă.
Se pare că munca la negru e generalizată în ţară. Aproximativ un sfert dintre angajaţii fără forme legale din România au studii superioare, iar o parte importantă dintre cei care lucrează “la negru” efectuează muncă calificată sau “la birou”, situaţie care contrazice trendurile europene.
În România, forţa de muncă fără forme legale este formată aproape în mod egal din angajaţi “la patron” şi independenţi, iar majoritatea angajaţilor la negru lucrează la firme mici, cu mai puţin de 5 salariaţi. Totuşi, România se numără printre ţările cu cele mai ridicate ponderi ale firmelor mari, cu peste 100 de angajaţi, în rândul angajatorilor care apelează la munca fără forme legale.
Economia subterană, pierderi 22 de miliarde euro anual
România se află pe locul doi în ceea ce priveşte nivelul economiei subterane în Europa de Est, cu aproape 40 miliarde de euro în 2013, imediat după Polonia, unde economia subterană se ridica la 95 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că bugetul pierde 22 de miliarde de euro pe an din taxe, contribuţii
sociale, impozit pe venit şi TVA neplătite.
Potrivit analiştilor care au lucrat la realizarea studiului companiei AT Kearney, munca la negru înseamnă circa două treimi din economia subterană, aici intrând salariile nedeclarate pentru a evita plata taxelor şi a contribuţiilor sociale. Cealaltă treime provine din nedeclararea veniturilor, mai ales în magazine şi baruri. Producţia, construcţiile, comerţul angro şi retailul sunt domeniile în care economia subterană atinge cel mai înalt nivel în România, dar şi în restul ţărilor din Europa.
