Semnal de alarmă: femicidul, o criză tăcută în România. la fiecare trei zile, o femeie a fost victimă a unei tentative de omor

Violența extremă împotriva femeilor a atins cote alarmante în România. Datele centralizate recent de la Parchete, investigații care acoperă perioada de la începutul anului 2025 și până în septembrie, arată că 77 de cazuri din 89 de omor și tentativă de omor comise de bărbați asupra femeilor se încadrează în categoria femicidului.

Cifrele sunt un strigăt de alarmă: la fiecare trei zile, un bărbat a încercat să ucidă o femeie în România. În 46 dintre aceste situații, victimele și-au pierdut viața.

Atenție! Acest material conține informații care vă pot afecta emoțional.

eșecul instituțional și harta violenței letale

Femicidul – definit ca uciderea intenționată a unei femei, adesea de către un partener intim, din motive legate de ură, posesivitate sau gelozie – se manifestă ca un eșec sistemic al mecanismelor de protecție. Cazurile investigate includ omoruri și tentative asupra partenerelor de viață, fostelor partenere sau a rudelor de sex feminin.

Distribuția geografică a tragediilor:

• Violența letală este larg răspândită, fiind înregistrată în 23 de județe și în București.
• Iașiul înregistrează cele mai multe cazuri (10), urmat de București (9 cazuri) și Prahova (7 cazuri).
• Județele Prahova și Brăila au avut cel mai mare număr de omoruri finalizate (câte patru în fiecare).

Deși județe precum Tulcea și Covasna nu au raportat crime sau tentative, cele mai multe cazuri apar în zonele cu un indice de criminalitate ridicat, unde intervenția statului se dovedește a fi insuficientă. De asemenea, datele arată că riscul este distribuit aproape egal între mediul rural (47 de situații) și cel urban (42 de situații).

de ce victimele rămân vulnerabile: lipsa suportului

Experții atrag atenția că sistemul eșuează în faza de prevenție, intervenind de multe ori doar pentru a constata tragedia.

Andreea Braga, de la Centrul FILIA, subliniază necesitatea resurselor umane suficiente pentru a oferi suport victimelor, mai ales în localitățile mici. Statul intervine după tragedie, dar nu înainte.

Diana Ionescu, juristă și lector la UBB, explică de ce victimele nu reușesc să iasă din ciclul violenței:

1. Deconectarea Autorităților: Legătura dintre poliție, parchet și DGASPC-uri este slabă, lăsând victimele fără suportul necesar.
2. Retragerea Plângerii: Fără consiliere constantă, femeile se tem, se rușinează sau nu au încredere în sistem, ajungând să își retragă plângerile sau să nu ceară prelungirea ordinului de protecție.

„Dacă victima nu a avut parte de suport și consiliere, ea nu reușește singură să-și mențină această linie de ieșire din violență. […] și rămâne în acea stare care poate să ducă și până la femicid până la urmă.”

Frica și neîncrederea împiedică multe femei să raporteze tentativele care au loc în intimitatea casei. Rezultatul este un ciclu de violență care escaladează, transformând criza femicidului într-o urgență națională de sănătate publică și drepturile omului, care necesită acțiune imediată și coordonată.