Sarmizegetusa Regia, comoara pe care guvernantii o vor ingropata
La începutul lunii iunie 2012, actorul Mircea Diaconu, proaspăt numit la conducerea Ministerului Culturii, a şocat opinia publică declarând că vrea să decoperteze muntele pe care se află Sarmizegetusa Regia, chiar în acea vară, pentru a pune în valoare trei etaje de istorie străveche. Nu se înţelegea care istorie străveche, pentru că ministrul nu a explicat, la vremea respectivă, despre ce vorbeşte. După trei săptămâni, în loc să înceapă decopertarea la Regia, Diaconu a fost dat afară din minister şi din guvern. Motivul a rămas învăluit în mister, iar proiectul său a fost “înmormântat”.
Dacii au taiat si zidit Muntii Orastiei
După doi ani de tăcere, actualul europarlamentar Mircea Diaconu a dezvăluit în exclusivitate pentru Libertatea care a fost motivul demiterii sale: “Când am pronunţat Sarmizegetusa Regia, m-au dat afară din minister”. De ce? Plecând de la scrierile unor autori antici, cum că dacii ar fi tăiat şi zidit munţii de la Orăştie, realizând la Sarmizegetusa Regia un uriaş complex civil şi militar, în anul 1993, Guvernul României a comandat un studiu multidisciplinar la faţa locului, pentru a vedea dacă datele se verifică şi în teren.
Specialişti în mai multe domenii – magnetometrie, hidrologie, topometrie, teledetecţie, arheologie etc. – au muncit câţiva ani şi au realizat studiul. Rezultatele, care nu au fost date publicităţii niciodată, sunt uluitoare.
Fortificaţiile nu reprezintă doar cetăţi disparate aşezate pe culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o aşezare militaro-civilă montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi, construită, în mare parte, în vremuri străvechi, înaintea civilizaţiei dacice clasice!
Specialiştii au delimitat fizic complexul de fortificaţii, prin “radiografierea” subteranului cu ajutorul magnetometrelor, şi au realizat hărţi detaliate ale oraşului secret al dacilor. În vremuri imemoriale, fiecare munte din acest complex a fost terasat de jos în sus, sub forma unui nucleu fortificat.
Fiecare terasă era locuită şi era apărată de ziduri proprii. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui apărat de un zid. Distanţele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depăşesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuinţele şi sanctuarele sale, aşa cum apar şi la Sarmizegetusa Regia cunoscută până acum.
Tezaure furate cu hărţile ministerului
În 1995, cercetătorii au terminat studiul, cu hărţi cu tot, şi care l-au predat, în două exemplare, beneficiarilor: Ministerul Lucrărilor Publice şi Ministerul Culturii. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic excepţional.
Numai că studiile au dispărut, iar în anul 2005 a izbucnit un scandal politic în jurul a 15 brăţări dacice din aur sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa. După cum au spus anchetatorii, brăţările au fost găsite în siturile de la Grădiştea de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România.
Au ajuns în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună-credinţă a anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră. Ulterior, statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o anchetă. Una peste alta, hoţii de comori au ştiut cu exactitate unde să sape după aurul dacic de la Sarmizegetusa – adică nu au bâjbâit pe coclauri, au mers la punct ochit, punct lovit – pe baza hărţilor făcute pe banii României, documente pe care bandiţii le-au primit de la reprezentanţii administraţiei, cei care le “păzesc” şi acum de ochii opiniei publice!
Nimeni nu poate aprecia, nici măcar cu aproximaţie, câte tezaure au fost furate în total de la Sarmizegetusa Regia în ultimii 20 de ani în baza acelor hărţi. “Ştiu de acel studiu. Tocmai de la el am pornit. Dar, cum am deschis gura, m-au dat afară imediat. Sarmizegetusa Regia a rămas rana mea…”, s-a destăinuit Mircea Diaconu. Acuzaţia fostului ministru al culturii în legătură cu acest caz este deosebit de gravă: “cineva” de la conducerea României împiedică aflarea adevărului legat de siturile arheologice de la Orăştie. Oare de ce?
Pestera Ciur Izbuc: cercetatorii au descoperit cele mai vechi urme lasate de om
Nume grele de politicieni în afacerea «brăţărilor dacice»
Dosarul brăţărilor dacice a cuprins 15 podoabe antice de aur descoperite în Munţii Orăştiei de căutătorii de aur şi scoase clandestin în afara ţării începând cu anul 2002.
După ce un colecţionar american a alertat autorităţile române că pe piaţa neagră a SUA se vând obiecte de patrimoniu ale României, autorităţile din ţara noastră au demarat, în 2005, o anchetă penală. Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a 13 inculpaţi.
Aceştia erau acuzaţi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, şantaj, efectuarea de detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia şi de sustragere a două tezaure alcătuite din 15 brăţări dacice de aur, evaluate la 1,5 milioane de euro. În dosar au apărut, în mod uluitor, şi numele unor grei ai societăţii româneşti: Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Dan Iosif, Sergiu Nicolaescu şi Marian Iancu.
Dan Iosif a fost suspectat că ar fi făcut legătura între lumea interlopă a valorilor antice şi unii colecţionari bucureşteni. Marian Iancu a figurat în declaraţii ca fiind unul dintre cumpărătorii unei brăţări de 80.000 de euro, pe care a făcut-o cadou unui prieten. Şi ceilalţi “granzi” au fost nominalizaţi în dosar ca fiind cumpărători. Toţi au fost scoşi ulterior de sub acuzaţii. În dosarul brăţărilor dacice au fost condamnate până, la urmă, 12 persoane, care au primit pedepse între 7 şi 14 ani. (sursa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/exclusiv-mircea-diaconu-demis-cand-vrut-divulge-secretul-capitalei-dacilor-512105.html#ixzz3HX1tqRu4)
Sarmizegetusa Regia, o uriaşă metropolă dacică?
Ipoteza prinde contur! Rezultate de ultimă oră ale “arheologiei aeriene” arată că, de fapt, aria de extindere şi de locuire a fostei capitale a dacilor depăşeşte cu mult zona sacră şi zona castrului roman, singurele vestigii săpate acolo de istoricii noştri în ultima jumătate de secol. Dacă teoriile se confirmă, am putea descoperi în Grădiştea de Munte o adevărată metropolă antică, cu nimic mai prejos decât cele mai frumoase oraşe din Grecia şi Roma începutului de mileniu!
Ştiri de “ultimă oră” despre vechii daci
Cercetări recente, efectuate cu cele mai noi tehnologii de fotografiere şi scanare aeriană a solului, la comanda televiziunii publice britanice BBC, pentru realizarea unui amplu documentar despre Imperiul Roman, scot la lumină informaţii inedite, care pun într-o cu totul altă lumină ceea ce ştiam despre daci şi despre capitala lor, Sarmizegetusa. Interpretările făcute de specialiştii consultaţi de “Formula AS”, pe baza fotografiilor puse la dispoziţia Muzeului de Istorie a Transilvaniei de către realizatorii documentarului, indică faptul că Sarmizegetusa nu era o simplă cetăţuie, cum se credea, ci o metropolă în toată puterea cuvântului, dispusă pe terase tăiate pe vârful muntelui, după toate normele urbanismului vremii, de către cei mai pricepuţi meşteri ai epocii antice, plătiţi regeşte de Decebal şi de înaintaşii săi.
Urbanismul dacic depăşeşte orice închipuire
Informaţiile puse la dispoziţie de imaginile obţinute de BBC, plus o serie de alte argumente incontestabile, la care a avut acces de-a lungul anilor, în timpul cercetărilor sale, l-au ajutat pe dr. Alexandru Diaconescu, arheolog de epocă romană şi conferenţiar în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, să structureze o curajoasă teorie legată de capitala regatului dac. “Viziunea noastră până acum era că Grădiştea de Munte va fi fost o cetăţuie ca toate celelalte, o cetăţuie în care locuiau câteva zeci de oameni, aşezarea civilă întinzându-se pe platourile secundare şi la poalele dealului. Or, Grădiştea e altceva! Sarmizegetusa dacică a fost, de fapt, un oraş, ceea ce nu ne vine prea uşor să credem, după ce am tot citit că între ziduri nu erau decât câteva sanctuare şi cam atât. S-a găsit acolo, în două-trei clădiri-atelier, o cantitate mare de fier, care depăşeşte cantitativ tot fierul din Europa aşa-zis barbară. Ai, la Sarmizegetusa, cea mai mare producţie industrială din Europa, după Grecia şi Roma! Recent, Simion Ştefan, în cartea sa dedicată războaielor lui Domiţian şi Traian cu dacii, redactată în franceză, arăta că la Sarmizegetusa Regia a existat o locuire foarte mare, pe care o plasează aproximativ pe toată culmea dealului Grădiştei. În plus, el intuieşte că incinta cetăţii dacice trebuie să fi fost mult mai extinsă, însă, fără date suplimentare, planurile propuse de Simion Ştefan sunt inexacte… Dar acum, iată, intervin aceste fotografii plătite de englezii de la BBC: iar imaginile LIDAR arată că, în afara unui castru roman cunoscut, se mai văd urmele încă unui castru, precum şi numeroase alte construcţii. Se disting detaliile unui urbanism dacic care depăşeşte orice închipuire”, spune, entuziast, dr. Alexandru Diaconescu, în timp ce îmi arată fotografiile surprinse de avionul echipat cu tehnologia LIDAR.
Ce s-a descoperit până acum e infinit mai puţin decât ce urmează
În 102, când, după primul război cu regele Decebal, împăratul Traian a impus condiţiile pentru încheierea păcii, prima dintre ele a fost expulzarea din Dacia a arhitecţilor, a inginerilor şi a instructorilor militari, îmi spune Alexandru Diaconescu. “Asta îl durea cel mai tare pe Traian! Erau instructori militari care îi ajutaseră pe daci să lupte bine contra romanilor şi erau ingineri şi arhitecţi pe care regii daci i-au folosit pentru a fi la zi cu tot ceea ce însemnau arhitectura şi fortificaţiile vremii”. “Având monopol pe metalele preţioase, Decebal era atât de bogat că nici nu avea nevoie de monedă proprie. Ce să facă el cu o monedă pe care să scrie «Decebalus per Scorilo»? Dacii copiau la perfecţie moneda romană şi, astfel, practic, ei îi plăteau în «valută forte» pe aceşti specialişti străini, despre care vorbeşte punctul 1 al tratatului de pace din 102. Când se întorceau acasă, specialiştii angajaţi de regii daci mergeau cu bani frumoşi «şi fără miros», câştigaţi peste Dunăre. Unde mai pui că monedele dacilor erau făcute din metale de calitate, din argint mai bun decât cel de la Roma…”, îşi continuă raţionamentul Alexandru Diaconescu. Dacii, spune el, aveau de secole contacte strânse cu cetăţile pontice şi cu lumea greacă şi s-au folosit din plin de experţi şi specialişti din cetăţile prietene. “Elitele dacilor nu erau străine de principiile urbanismului clasic. Recent descoperitul oraş getic, datând din secolul III înainte de Hristos, de la Sboryanovo, în Bulgaria, este posibilul predecesor al Sarmizegetusei dacice. Întreg situl, inclusiv celebra necropolă de la Sveştari, ocupă aproape 100 de hectare şi este situat imediat la sud de Ruse”, argumentează profesorul Diaconescu.
“Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”
“Fotografiile aeriene deschid o nouă perspectivă în înţelegerea lumii dacice, pentru că avem de-a face cu un fel de Machu Pichu din Peru. Putem vorbi nu numai despre construcţii pe terase cu un amplu sistem de canalizare şi despre ziduri cu corecţie optică, pentru care s-au folosit însemne greceşti. Pe fotografii se văd clădiri dincolo de zona cunoscută până acum. Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”, consideră Alexandru Diaconescu.
“Noile fotografii arată că sunt două castre romane şi o incintă dacică, mult mai mare, care cuprinde o acropolă rectangulară şi o agora, unde sunt sanctuarele. Apoi, foarte spectaculos este faptul că marele drum procesional continuă mult spre vest, pe sute de metri. Către vest se văd, de altfel, mai multe clădiri monumentale de piatră de o parte şi de alta a drumului, despre care nu ştiam nimic înainte”, remarcă profesorul Diaconescu, studiind fotografiile celor de la BBC. “E un drum neobişnuit, pentru că este de o lăţime impresionantă, în comparaţie cu drumurile romane normale, care erau foarte înguste, cât să treacă un car, doar cele principale atingând 12 metri lăţime. Plus că drumul dacic era pavat cu blocuri de piatră atât de fină, că parcă ar fi fost calupuri de lut tăiate cu sabia. Nu poate fi decât un drum ritualic, căci numai la ceremoniile religioase mergi cu două sau trei care unul lângă celălalt. Către sud-est, din marele drum procesional porneşte, perpendicular, un drum, probabil paralel cu cel care ducea la una dintre porţile cetăţii dacice. Aceste căi, care se încrucişează în unghi drept, sunt specifice urbanismului elenistic. De altfel, şi poarta de sud-est a incintei dacice, şi turnul hexagonal de curtină au fost construite, conform cercetărilor arheologice, din blocuri fasonate conform tehnicilor edilitare elenistice. Această incintă ar trebui urmărită de arheologi pas cu pas, căci nu pare să fi avut un traiect regulat”.
Dacă scanarea LIDAR a reuşit să elimine, virtual, pădurea care acoperă vestigiile antice, în realitate, arheologii vor trebui să facă efectiv acest lucru, pentru a putea săpa vechea Sarmizegetusa. “Este evident că prima măsură care trebuie luată este defrişarea pădurii care a invadat ruinele capitalei dacice”, au declarat la unison mai mulţi specialişti consultaţi de “Formula AS”, care consideră că, în acest caz, argumentele istorice trebuie să primeze înaintea oricărui alt tip de argumente, ecologiste, de exemplu.
Ca orice oraş construit în stil elenistic, Sarmizegetusa trebuie să fi avut o parte înconjurată de zid, cu edificii publice şi reşedinte de lux, “oraşul de sus”, şi alta mult mai largă, “oraşul de jos”, spune Alexandru Diaconescu. Un bun exemplu de astfel de oraş, ridicat pe terase susţinute cu ziduri, este Pergamon, în Asia Mică. “Sus erau reşedinţa regală şi templele, apoi, pe terasele următoare, sunt amplasate pieţe publice şi edificii de cult, iar mai jos, începe locuirea civilă”, îşi imaginează profesorul Diaconescu frumoasa capitală a dacilor. Cu doar un an în urmă, înainte de documentarul celor de la BBC, un astfel de vis ar fi părut curată nebunie…