De ce seduce extrema dreaptă în vremuri de criză? Răspunsuri din Europa și din lume

Ascensiunea radicalismului și atracția autoritarismului în democrații fragile

În ultimii ani, Europa — și nu numai — a fost martora unei ascensiuni spectaculoase a partidelor de extremă dreaptă. Alegeri după alegeri, în țări diverse precum Franța, Italia, Germania sau Olanda, tot mai mulți cetățeni aleg lideri și formațiuni cu discursuri dure, naționaliste și profund polarizante. Fenomenul nu este izolat: din SUA până în India, din Brazilia până în Ungaria sau Polonia, retorica autoritară și iliberală pare să câștige teren.

Dar de ce se întâmplă asta? Și de ce, mai ales în context de criză economică, aceste mesaje devin atât de convingătoare pentru societățile în care democrația nu este consolidată?

Criza economică, frica și căutarea vinovaților

Crizele economice, fie ele globale sau locale, aduc cu ele un val de insecuritate: pierderea locurilor de muncă, creșterea prețurilor, falimentul micilor afaceri, scăderea nivelului de trai. În astfel de momente, oamenii devin mai receptivi la mesaje radicale, mai ales când ele oferă răspunsuri simple la întrebări complexe.

Extrema dreaptă vine cu un pachet retoric clar:

• vinovați identificați clar (imigranți, elite corupte, străini, UE),
• promisiuni ferme („ne vom recăpăta țara”, „vom face ordine”, „vom proteja națiunea”),
• mesaje emoționale, care creează un sentiment fals de siguranță.

Democrații fragile, cetățeni dezamăgiți

În țările în care instituțiile democratice sunt slabe sau percepute ca fiind corupte și ineficiente, oamenii își pierd încrederea în sistem. Lipsa unei justiții independente, a unei prese libere și a unui parlament funcțional face loc unei idei periculoase: „democrația nu mai funcționează”.

În aceste contexte, discursurile autoritare capătă o aură de „soluție realistă”. Liderii de extremă dreaptă promit că „ei știu ce trebuie făcut” și că nu vor mai pierde timpul cu „formalisme democratice”. Pentru un electorat dezamăgit, aceste promisiuni pot părea atractive.

Identitate, naționalism și „frica de celălalt”

Un alt factor esențial în creșterea extremei drepte este exploatarea fricii de alteritate. Fie că vorbim despre migrație, minorități etnice, religioase sau sexuale, extrema dreaptă construiește narative periculoase despre „pierderea identității” sau „amenințarea valorilor tradiționale”.

În perioade de criză, când resursele par limitate, aceste idei capătă o forță de convingere sporită:

• „Străinii ne iau locurile de muncă”,
• „Globalismul distruge familia tradițională”,
• „Bruxelles-ul ne obligă să ne pierdem suveranitatea”.

Aceste mesaje sunt ușor de înțeles, reduc lumea la alb vs. negru și promit siguranță într-o lume haotică.

Rețelele sociale: camere de ecou pentru radicalism

Ascensiunea extremei drepte nu poate fi explicată fără a lua în calcul rolul rețelelor sociale. Facebook, YouTube, TikTok sau X (fostul Twitter) au devenit spații în care mesajele radicale, conspiraționiste și violente circulă nestingherite.

Algoritmii platformelor favorizează conținutul emoțional și șocant, exact ceea ce livrează extrema dreaptă. În lipsa unei educații media solide, mulți utilizatori ajung să trăiască în bule informaționale unde faptele sunt distorsionate, iar ura devine normă.

Ce putem face? Antidotul democratic

Combaterea extremismului de dreapta nu se poate face doar prin interzicere sau demonizare. Dimpotrivă, soluțiile trebuie să vină din consolidarea democrației:

• Educație civică reală, adaptată vremurilor noastre;
• Investiții în egalitate socială și justiție economică;
• Reforma instituțiilor publice pentru a recâștiga încrederea cetățenilor;
• Susținerea presei independente și a jurnalismului de calitate;
• Dezvoltarea unei societăți civile active și vigilente.

Concluzie

Extrema dreaptă devine atrăgătoare în momente de criză nu pentru că oferă soluții reale, ci pentru că exploatează fricile reale ale oamenilor. În țările în care democrația este slabă, aceste temeri nu au unde să fie procesate și adresate în mod responsabil.

Răspunsul nu este doar unul politic, ci social, educațional și profund uman. Este nevoie de solidaritate, luciditate și curaj — pentru că democrația, chiar imperfectă, este încă cel mai bun răspuns pe care îl avem la frică și ură.