Despre inceputurile narcomaniei in Europa: Soldatii germani se drogau cu pastile cu metamfetamina pentru “eliminarea oboselii”

Despre inceputurile narcomaniei in Europa: Soldatii germani se drogau cu pastile cu metamfetamina pentru “eliminarea oboselii”

Recent, s-a descoperit că soldații germani se drogau înainte de a se avânta pe câmpul de luptă. Norman Ohler, în lucrarea „Blitzed:Drugs in Nazi Germany”, povestește cum soldații naziști luau înainte de operațiunile militare pastile cu metamfetamina – le ronțăiau și apoi le dădeau pe gât cu o gură de bere, informează Daily Mail.

Conform studiului autorului, efectul acelor pastile era aproape instantaneu, făcându-i „euforici, energici, le îmbunătățea performanțele fizice și deveneau mai dornici de acțiune”. În plus, drogul îi făcea să nu mai simtă nevoia de odihnă. „Sunt complet treaz. Inima îmi bate atât de tare încât îi simt rezonanța în urechi. Totul devine imaterial și abstract. Lumina este atât de strălucitoare încât abia o suport”, citează autorul mărturisirea unui soldat nazist.

Norman Ohler vorbește despre o adevărată ierarhie chiar și în ceea ce privea consumul de droguri. Comandantul armatei aeriene germane Luftwaffe, Hermann Goering, devenise dependent de metamorfină și chiar și Adolf Hitler își injecta zilnic anumite doze.

Potrivit afirmațiilor unor soldați naziști din acele vremuri, drogul avea un gust oribil, asemănător spray-ului pentru insecte. Devenise însă atât de eficient în eliminarea oboselii și dădea atâta încredere de sine încât tabletele cu metaamfetamina erau un accesoriu nelipsit din arsenalul unui nazist, precum grenadele sau armele de foc.

Autorul cărții consideră că drogurile au luat amploare în Europa începând cu această perioadă, când narcoticele deveniseră un element necesar pentru a face situația războiului, iar apoi înfrângerea, să fie suportabile.

„Național-socialismul era toxic în cel mai pur sens al cuvântului. A dat lumii o moștenire chimică ale cărei efecte încă se resimt și astăzi, o otravă care refuză să dispară.” Nu trebuie să scăpăm din vedere consumul intens de droguri din timpul Republicii de la Weimar, în care actrițele se delectau cu cocktail-uri cu cloroform și eter și unde jumătate dintre medicii de atunci erau dependenți de morfină. Când au apărut în scenă, Hitler și „gașca” lui se prezentau ca fiind „curați” și au declarat război împotriva halucinogenelor „grele” și a „otrăvurilor seducătoare” precum heroina și cocaina.

Comercializat sub numele de Pervitin

Utilizarea generalizată a metamfetaminei este confirmată în scrisorile pe careHeinrich Boll, unul din cei mai cunoscuţi scriitori germani de după război şi câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972, le-a trimis de pe front familiei, publicate în 2013 de Der Spiegel.  Pe 9 noiembrie 1939, când Boll era în Polonia, a scris părinţilor: “Este greu aici şi sper să înţelegeţi de ce nu vă voi putea scrie decât o dată la două sau patru zile. Acum vă scriu mai ales să vă cer Pervitin. Vă sărut, Hein”.

Chiar atunci când recunoaşte că a ajuns “rece şi apatic”, nu încetează să ceară drogul. Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani scria: “Aţi putea să îmi trimiteţi mai mult Pervitin, să am o rezervă?”, iar pe 19 iulie acelaşi an: “Dacă se poate, trimiteţi-mi, vă rog, mai mult Pervitin“.

Potrivit Der Spiegel, viitorul scriitor spunea că o singură pastilă îl ajută rămână la fel de concentrat ca după litri de cafea băuţi şi că, după ce o lua, îi dispărea toată anxietatea. În plus, medicii militari puneau metamfetamină în ciocolată, dând piloţilor “Fliegerschokolade” (ciocolata aerului), iar tanchiştilor “Panzerschokolade” (ciocolata tancurilor).

Drogul minune folosit de trupele SS i-a fost administrat şi lui Hitler. Din 1942, medicul acestuia îi injecta zilnic doze de metamfetamină. Se presupune că drogul era utilizat pentru a trata simptomele parkinsoniene ale lui Hitler.

Însă drogul avea efecte secundare groaznice. În afară de ameţeli, transpiraţie, halucinaţii şi simptome de depresie, unii soldaţi mureau de crize cardiace, în timp de alţii s-au împuşcat când erau în transă.

După încetarea războiului, pastilele de Pervitin au continuat să fie uşor de obţinut fie prin prescripţie medicală fie pe piaţa neagră. În general, medicii nu ezitau să îl prescrie pentru suprimarea apetitului sau pentru a veni în ajutorul celor care sufereau de depresie. Studenţii foloseau Pervitinul pentru a putea învăţa mai repede şi pentru a rezista nopţile fără să li se facă somn.