Un furnizor de energie electrică îi evidențiază unui prosumator 1.297 de lei pentru energia livrată, dar îi cere să plătească 934 de lei. Paradoxul care poate continua și după noua lege a prosumatorilor

Un caz real, documentat prin facturi emise în august 2026, arată cât de complicat rămâne mecanismul de compensare a prosumatorilor din România. În aceeași relație contractuală, furnizorul evidențiază aproape 1.300 de lei în favoarea prosumatorului, dar îi solicită acestuia să achite 934 de lei. Între timp, ANRE pregătește noile reguli care ar trebui să schimbe radical sistemul de la 1 ianuarie 2027. Rămâne însă o întrebare importantă: ce se întâmplă cu banii deja blocați în vechiul mecanism?

Un prosumator casnic din România a primit în august două facturi pentru aceeași perioadă de consum: luna iulie 2026.

Privite separat, ambele facturi respectă logica actualului sistem de compensare.

Privite împreună, ele arată însă unul dintre paradoxurile care au alimentat nemulțumirea prosumatorilor în ultimii ani.

În luna iulie, contorul oficial a înregistrat:

• 339 kWh energie consumată din rețea;
• 1.122 kWh energie produsă și livrată în rețea.

Diferența este semnificativă.

Prosumatorul a livrat rețelei cu 783 kWh mai mult decât a consumat.

Cu toate acestea, prima factură indică un total de plată al contului contractual de 934,13 lei.

În același timp, furnizorul evidențiază un sold al energiei electrice livrate de prosumator de:

1.297,02 lei în favoarea acestuia

Cum este posibil?

339 kWh consumați, 1.122 kWh livrați

Mai întâi trebuie explicat mecanismul actual.

Pentru cei 339 kWh consumați din rețea în iulie, energia activă este facturată cu 0,45 lei/kWh.

Valoarea energiei active consumate este astfel:

339 kWh × 0,45 lei = 152,55 lei.

În aceeași lună, 339 kWh din energia produsă de prosumator sunt compensați la același preț:

339 kWh × 0,45 lei = −152,55 lei.

Din perspectiva strictă a energiei active, cele două sume se anulează.

Problema este că factura nu conține doar energia activă.

Pentru cei 339 kWh preluați din rețea rămân de achitat tariful de distribuție, serviciile de sistem, transportul, contribuția pentru cogenerare, certificatele verzi, acciza și TVA.

După aplicarea acestor componente, factura pentru locul de consum ajunge la 224,22 lei, la care este adăugată o penalitate de 0,41 lei. Factura curentă este astfel de 224,63 lei.

Așadar, chiar dacă energia activă a fost compensată integral, prosumatorul continuă să plătească utilizarea rețelei și celelalte componente reglementate.

Acesta este unul dintre motivele pentru care expresia „compensare 1 la 1” poate crea așteptări greșite în rândul consumatorilor.

Ce se întâmplă cu ceilalți 783 kWh?

Din cei 1.122 kWh livrați în rețea, doar 339 kWh au fost utilizați pentru compensarea consumului din aceeași lună.

Rămân:

1.122 − 339 = 783 kWh.

Pentru această cantitate, furnizorul a emis o a doua factură:

783 kWh × 0,45 lei = 352,35 lei în favoarea prosumatorului.

Documentul apare cu valoare negativă, de −352,35 lei.

Până aici, mecanismul este matematic clar.

Surpriza apare la scadență.

Factura a fost emisă la 19 august 2026, iar termenul indicat pentru plata celor 352,35 lei este:

18 august 2028

Adică aproape doi ani mai târziu.

Exact mecanismul care a făcut ca, în ultimii ani, numeroși prosumatori să acuze că furnizorii beneficiază de un credit fără dobândă din energia produsă de gospodării.

1.297 lei de recuperat. 934 lei de plătit

Situația devine și mai greu de explicat atunci când sunt analizate soldurile.

În aceeași factură, furnizorul prezintă un istoric al energiei livrate de prosumator.

Acolo apar reporturi din anii anteriori, precum și surplusurile recente:

• energie reportată din 2024;
• energie reportată din 2025;
• 143 kWh aferenți lunii iunie 2026 – 64,35 lei;
• 783 kWh aferenți lunii iulie 2026 – 352,35 lei.

Soldul total rezultat este:

−1.297,02 lei

Cu alte cuvinte, în evidența energiei livrate există o creanță de aproape 1.300 de lei în favoarea prosumatorului.

Pe prima pagină a aceleiași facturi, situația este însă inversă.

Prosumatorul are:

• factura curentă: 224,63 lei;
• sold anterior: 709,50 lei;
• total de plată: 934,13 lei.

Practic, aceeași relație contractuală arată simultan:

1.297,02 lei în favoarea prosumatorului

și

934,13 lei de achitat de prosumator.

Cele două sume nu se sting pur și simplu una pe cealaltă pentru că fac parte din mecanisme contabile diferite și au scadențe diferite.

Este legal în cadrul mecanismului actual?

Furnizorul susține că da.

Este intuitiv pentru consumator?

Cu siguranță nu.

ANRE pregătește schimbarea regulilor

Contextul este cu atât mai important cu cât România se află acum exact în perioada de tranziție către un nou sistem.

După modificările introduse prin Legea nr. 160/2026, ANRE a pus în consultare publică proiectul noii metodologii pentru prosumatori.

Printre schimbările propuse se află:

• facturarea lunară;
• citirea lunară a energiei consumate și livrate;
• mecanismul de compensare valorică între obligațiile reciproce;
• posibilitatea utilizării valorii excedentului pentru alte locuri de consum;
• mecanismul „multi-loc”;
• posibilitatea, pentru anumite persoane fizice, de a utiliza sumele inclusiv pentru facturi de gaze atunci când există același furnizor;
• reguli mai clare pentru schimbarea furnizorului;
• termene mai stricte pentru deconturile finale.

Noua metodologie ar urma să fie aplicată integral începând cu 1 ianuarie 2027.

Înainte ca valoarea excedentului să fie direcționată către alte locuri de consum, proiectul prevede stingerea obligațiilor existente între furnizor și prosumator la locul unde energia a fost produsă.

Exact genul de compensare valorică pe care mulți prosumatori o solicită de ani întregi.

Dar ce facem cu banii vechi?

Aici apare problema pe care proiectul ANRE ar trebui să o clarifice fără echivoc.

Pentru contractele și creanțele deja existente, proiectul păstrează în principiu drepturile și scadențele deja constituite.

Asta poate conduce la o situație stranie după 1 ianuarie 2027.

Un prosumator poate avea două categorii de bani:

„Banii noi”

Excedentele intrate sub noua metodologie, care vor putea fi utilizate în mecanismele lunare și, după caz, pentru alte facturi.

„Banii vechi”

Sumele acumulate înainte de noul sistem, care pot continua să aibă scadențe în 2027 sau chiar 2028.

În cazul analizat aici, numai surplusul aferent lunii iulie 2026, în valoare de 352,35 lei, are deja scadența stabilită în august 2028.

Iar soldul total al energiei reportate este de aproape 1.300 de lei.

O soluție simplă: transferul voluntar al soldurilor istorice

Noua metodologie ar putea rezolva problema printr-o regulă tranzitorie relativ simplă.

Prosumatorilor ar putea să li se permită, la cerere, ca soldurile valorice vechi și neutilizate să fie transferate în noul mecanism începând cu 1 ianuarie 2027.

Nu ar însemna anularea facturilor.

Nu ar însemna plata de două ori a aceleiași energii.

Și nu ar afecta creanțele deja recunoscute.

Ar însemna doar că banii pe care furnizorul îi evidențiază deja în favoarea prosumatorului ar putea fi utilizați pentru stingerea facturilor pe care același prosumator le are de plătit.

Este greu de găsit o justificare economică pentru situația în care, după intrarea în vigoare a noilor reguli, un furnizor ar continua să aibă de recunoscut unui client 1.000 sau 2.000 de lei peste un an, în timp ce același client este obligat să îi plătească lunar sute de lei.

Bateria schimbă și ea ecuația

Cazul analizat are încă o particularitate.

Prosumatorul dispune acum și de un sistem de stocare.

Datele oficiale de măsurare arată că în iulie consumul din rețea a fost de numai 339 kWh, în timp ce energia injectată a ajuns la 1.122 kWh.

Pentru prosumatorii care investesc în baterii, obiectivul este tocmai reducerea importului de energie în perioadele în care panourile nu produc și creșterea autoconsumului.

Dar acest lucru poate avea un efect secundar interesant asupra reporturilor istorice.

Dacă prosumatorul va avea tot mai puține luni în care consumul depășește producția livrată, cantitățile vechi reportate vor fi utilizate mai rar.

O parte mai mare poate ajunge astfel la scadența de 24 de luni.

Iar furnizorul va trebui, în cele din urmă, să le plătească.

ANRE mai are timp să închidă această breșă

Proiectul noii metodologii este încă în consultare publică.

Asta înseamnă că regulile tranzitorii pot fi încă îmbunătățite.

ANRE ar trebui să răspundă unei întrebări foarte simple:

Dacă de la 1 ianuarie 2027 noul sistem va permite stingerea mai rapidă și mai logică a obligațiilor reciproce dintre furnizor și prosumator, de ce creanțele acumulate cu doar câteva luni înainte ar trebui să rămână blocate până în 2028?

Cazul documentat aici nu demonstrează neapărat că furnizorul calculează greșit facturile.

Demonstrează altceva, poate mai important:

cât de greu de justificat a devenit mecanismul vechi

Un prosumator livrează într-o lună de peste trei ori mai multă energie decât consumă din rețea.

Furnizorul îi evidențiază un sold de aproape 1.300 de lei pentru energia produsă.

În același timp, îi cere să achite peste 900 de lei.

Iar o parte dintre banii prosumatorului au scadența în 2028.

România este pe cale să schimbe acest sistem.

Întrebarea este dacă îl va schimba complet — sau dacă va lăsa în urmă, pentru încă doi ani, milioane de lei prinși între vechile facturi de report și noua filosofie a compensării lunare.

Notă editorială

Cazul prezentat este real și documentat prin facturi analizate de redacție. Toate datele cu caracter personal, adresele, codurile de client, POD-urile și celelalte elemente de identificare au fost eliminate. Valorile financiare, cantitățile de energie și mecanismul de facturare au fost păstrate pentru acuratețea analizei.