Pandemia și anxietatea la copii
Așadar, ce este anxietatea? O întrebare uneori grea, pentru că folosim atât de multe cuvinte cu sensuri suprapuse ca să o descriem. Anxietatea este starea care se caracterizează printr-un simțământ de “teamă fără obiect”, însoțit de semne somatice care indică hiperactivitatea sistemului nervos autonom. Anxietatea la copii este rezultatul unei combinații de factori: genetici (precum temperamentul, care este înnăscut), expunerea la stres prelungit, stilul parental, probleme medicale și/sau expunerea la un eveniment traumatic.
După acești ani de pandemie, un barometru în distincția anxietate ca emoție – anxietate ca problemă, ca tulburare, este modul în care aceasta emoția a interferat cu viața de zi cu zi a copilului și a provocat un stres prelungit pentru parinți si copiii acestora. Urmările acestei pandemii pentru copii, sunt si vor fi tot mai evidente, prin faptul ca
- au dezvoltat multe comportamente opoziționiste sau evitante, agresive
- deficit de atenție și o lipsa a motivației
- la nivel cognitiv, o gândire invadată de teamă și scenarii periculoase
- greutăți de a colabora sau relaționa, sunt retrași sau reticenți social sau evită interacțiunile față în față
- se conectează dificil la nevoia celuilalt (copil) și manifestă diferite tulburări afective
- manifestări somatice – dureri abdominale, nu mai dorm și nu mai mănâncă bine
- au dificultate să se (re)adapteze
Toate aceste efecte pentru că au petrecut mult timp în mediul online, fiind privați de timpul petrecut afară, la joacă și astfel nu mai avut parte de acele experiențe care cereau un rol de conectare, expunere, relaxare, separarea mediului școlar de viața de acasă și, mai mult, medii care asigurau prilejul de a forma relații și forme de dezvoltare personală. Una dintre consecințele vizibile ale pandemiei asupra copiilor a fost limitarea exploatării noului, ceea ce a dus la o micșorare a zonei de confort a copilului și a familiei acestuia. Toate schimbările și impredictibilitatea au afectat mai ales copiii mai mici, care au mare nevoie de mai multă stabilitate și rutine sănătoase. Predictibilitatea contribuie mult la calmarea anxietății.
Anxietatea copiilor a crescut cu fiecare masură impusă si cu fiecare evitare. În această perioada, pentru a-și reduce și gestiona starea de anxietate, copiii au recurs la comportamente de evitare (retragere sau reasigurare) care le-a conferit o stare de siguranță pe moment. Pe termenul îndelungat, însă, anxietatea lor va deveni din ce în ce mai intensă. Anxietățile de separare și somatizările sunt din ce în ce mai frecvente.
În randul copiilor rata tulburărilor psihoemoționale a crescut (anxietate, depresie, insomnia, somatizări, dependențe etc), dar si intensitatea și modul în care au fost și sunt resimțite de către aceștia. Copiii au și cel mai ridicat nivel de anxietate deoarece sunt mai sensibili la emoțiile părinților (în special copiii unor părinți anxioși), au mai puține modalități de a se autoregla emoțional, și au un nivel scăzut de reziliență. Ei au mecanisme de adaptare incredibile pe moment și un mod de a “exprima” și maifesta ce au trăit abia după ce adulții aproape nici nu mai pot face, uneori, o legătura cauză-efect.
Pentru părinți, după acești ani, este esențial să gestioneze cu mare atenție emoțiile de frică și anxietate ale copiilor, pentru ca ele să nu se agraveze, și să se transforme în tulburări psihice. Problemele emoţionale netratate vor genera alte probleme şi la vârsta adultă. O povară pe care o vor duce cu ei pe viaţă, dacă nu este tratată la timp. Atât timp cât anxietatea rămane la un nivel moderat, aceasta are un rol funcțional bine determinat, crescând starea de alertă în raport cu potențiale pericole și trăgând un semnal de alarmă pentru luarea unor măsuri.
Recomandări pentru gestionarea corectă a unui eveniment cu impact similar pentru copil:
- invitați-l pe copil să vă spună mai multe despre ceea ce simte, asculta-ți îngrijorările copilului cu afecțiune și compasiune
- îi poți vorbi pe înțelesul lui despre eveniment, astfel îl vei reasigura încrederea și curajul
- verificați cu el ce îl ajută în astfel de momente
- fii atent la modificările de comportament; oferă-i un exemplu pozitiv
- dacă disconfortul copilului crește, cu manifestări anxioase și comportamente de evitare, cu atat mai mult dacă practicarea tehnicilor de relaxare nu mai aduce rezultate, atunci este nevoie de îndrumarea unui specialist deoarece lipsa unor abilități specifice de gestionare a anxietății îi poate agrava manifestările.
Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente tulburări psihologice la pacienții mai tineri, afectând între 6% până la 20% din copiii și adolescenții din țările dezvoltate.
Părinții care aleg să contacteze un specialist în sănătatea mintală a copilului o fac pentru că sunt îngrijorați, deoarece intensitatea și durata comportamentelor îngrijorătoare ale copilului sunt diferite de tot ce a fost înainte de pandemie, sau cauta metode prin care să prevină alte probleme sau au curajul să vină să vadă cum a tratat și perceput copilul lor această perioadă.
Autor: Cătălin Durlă – Psiholog clinician și psihoterapeut Clinica Aproape
Photo by Sydney Sims on Unsplash
