Ketamina, un analgezic folosit de armată, nu afectează toleranța la pierderea de sânge
O doză mică de ketamină, administrată intravenos, nu modifică toleranța unui om sănătos la pierderea de sânge. Cu alte cuvinte, dacă cineva a primit ketamină pentru a combate durerea asociată cu o leziune pe câmpul de luptă, ar putea tolera pierderea de sânge la fel de bine ca și cineva care nu a primit acest analgezic.
Conform noilor cercetări publicate astăzi în The Journal of Physiology, medicii din armata SUA dau ketamină pentru ameliorarea durerii asociată cu o leziune pe câmpul de luptă. Astfel de leziuni sunt adesea însoțite de pierderi semnificative de sânge. Ketamina este de asemenea utilizată acum de personalul medical civil, cum ar fi personalul medical de urgență, pentru controlul durerii după un accident traumatic. Cu toate acestea, se știa puține despre modul în care ketamina modifică capacitatea unei persoane de a tolera pierderile majore de sânge în urma unei leziuni.
În urma acestui studiu, finanțat de armata SUA, s-a constatat că doza de ketamină administrată pe câmpul de luptă nu modifică capacitatea unei persoane de a tolera o simulare a pierderilor majore de sânge. Această constatare a fost identificată atât la bărbați cât și la femei sănătoase, care posedă caracteristici fizice similare ale personalului armatei SUA.
Acest studiu, efectuat pe oameni conștienți, oferă dovezi experimentale conform cărora administrarea unei doze mici de ketamină (20 mg intravenos) nu modifică toleranța la pierderea progresivă a sângelui. Aceste descoperiri vor ajuta personalul medical să aleagă medicamentul ideal pentru durere pentru o vătămare gravă însoțită de pierderea de sânge, în special pe câmpul de luptă.
În ce a constat cercetarea
Studiul a implicat 30 de voluntari sănătoși, 15 bărbați și 15 adulți de sex feminin, având caracteristici fizice ale soldaților americani. Fiecare voluntar a participat la două studii experimentale, în ordine aleatorie, în care au primit fie soluție salină (placebo), fie ketamină (medicamente pentru durere) imediat înainte de debutul unei proceduri simulate de pierdere a sângelui numită presiune negativă a corpului inferior.
În timp ce erau întinși pe spate, fiecare voluntar a fost sigilat într-o cameră asemănătoare unei cutii de la talie în jos și au fost aplicate niveluri crescute de aspirație pe partea inferioară a corpului. Această aspirație transferă sângele din partea superioară a corpului (piept și zone ale capului) către membrele inferioare simulând pierderea treptată a sângelui.
Capacitatea de toleranță a acestei simulări a pierderii de sânge a fost determinată de timpul necesar pentru a ajunge la simptome fiziologice bine recunoscute ale leșinului iminent (pre-sincopă).
Participanții, indiferent de mărimea corpului, au primit aceeași cantitate de ketamină, adică 20 mg clorhidrat de ketamină racemică intravenoasă. Această doză fixă de ketamină este în concordanță cu liniile directoare ale Comitetului armatei SUA pentru îngrijirea accidentelor de luptă tactică.
Constatările obținute pot fi diferite dacă s-a dat doza specifică de masă corporală de ketamină. De asemenea, participanții au fost sănătoși, relativ tineri, au cântărit minimum 143 kg și nu au fost obezi. Astfel, constatările obținute nu ar trebui aplicate altor populații, în special persoanelor cu boli subiacente.
Ce spune Craig Crandall, autorul studiului
“Ketamina este unul dintre cele patru medicamente pentru durere recomandate pentru a fi utilizate pe câmpul de luptă după o vătămare gravă. Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga dacă utilizarea acestor alte medicamente – fentanil, morfină și sufentanil – modifică toleranța la pierderea de sânge simulată. Cercetări suplimentare sunt, de asemenea, justificate pentru a investiga efectele diferitelor doze de ketamină în aceste condiții experimentale și într-o populație mai variată. ”
