test

Dieta călugărilor de pe Muntele Athos, regimul care face minuni

Dieta călugărilor de pe Muntele Athos, regimul care face minuni

Călugării duc o viaţă cumpătată şi din punct de vedere alimentar, nici vorbă de mâncăruri procesate, mesele sunt luate în linişte, acesta fiind motivul pentru care feţele bisericeşti de pe Muntele Athos au o speranţă de viaţă mai lungă cu zece ani decât grecul obişnuit. Acest stil de viaţă face obiectul unei cărţi care te învaţă mai degrabă cum să trăieşti, nu doar cum să slăbeşti

Mult lăudata dietă mediteraneană a fost mereu oferită drept exemplu de reţetă minune pentru o viaţă mai lungă şi ferită de o mulţime de afecţiuni grave cu care se confruntă omul modern. Însă cea mai recentă „vedetă“ intrată pe scena dietelor este prezentată în volumul „The Mount Athos Diet“ (Dieta de la Muntele Athos), scris de Richard Storey, Sue Todd şi Lottie Storey, trei nutriţionişti care au încercat să schimbe conceptul de dietă prin împărţirea celor şapte zile ale săptămânii în trei perioade alimentare distincte, inspiraţi de cele observate la mănăstirile de pe muntele Athos: trei zile de moderaţie, trei zile de post şi o zi de sărbătoare sau dezlegare.

Astfel, în timpul zilelor de post trebuie eliminate toate produsele lactate, peştele, alcoolul, ouăle şi uleiul, în favoarea porţiilor mici de fructe, legume, nuci de toate felurile, seminţe şi diverse tipuri de fasole. Zilele de moderaţie trebuie „închinate“ unei diete tipic mediteraneene, care să includă lactate proaspete, ulei de măsline, peşte, carne de pui şi ouă, dar să excludă pe mai departe zahărul, alimentele procesate şi carnea roşie. În această parte a săptămânii este permis chiar şi alcoolul, deşi este preferat numai vinul roşu, dar cu măsură, adică două unităţi pe zi (două pahare a câte 175 de ml fiecare).  Ziua de dezlegare, după cum anunţă şi denumirea, este momentul de răsfăţ, când putem gusta, însă tot cu moderaţie, din carne roşie, ciocolată, prăjituri sau alte băuturi bahice în afară de vin roşu.

Exemplu de meniu

Ziua de moderaţie

Mic dejun: musli cu ovăz (sau alte cereale) şi fructe de pădure, măr răzuit sau alte fructe proaspete de sezon, suc de lămâie, lapte/apă şi alune sau nuci

Prânz: supă de pui cu pită din făină integrală

Cină: cartof dulce copt cu măsline, brânză feta şi salată verde

Gustări: un măr/o mână de nuci sau seminţe

Ziua de post

Mic dejun: grapefruit la grătar

Prânz: supă de legume cu o felie de pâine din făină integrală

Cină: fasole untoasă coaptă cu roşii proaspete şi salată. Fasolea untoasă are boabe mari şi aplatizate, de culoare albă, cu o textură cremoasă. Pentru a face fasole coaptă se aleg boabele, se acoperă cu apă rece şi se lasă peste noapte. A doua zi se scurge bine fasolea, se aşează într-o cratiţă mare, se acoperă cu apă proaspătă şi se presară puţin bicarbonat de sodiu. Se fierbe fasolea, se reduce apoi focul şi se lasă la foc mic cam 35 de minute. Se scurge, se spală cu apă rece şi se aşează într-un castron, se acoperă vasul şi se dă la cuptor până când fasolea este fragedă. Se adaugă apă fierbinte, în cantităţi mici, dacă fasolea se usucă, iar în ultimele 30 de minute de copt se îndepărtează capacul. Gustări: legume crude

Ziua de moderaţie

Mic dejun: piersici la grătar cu iaurt grecesc

Prânz: supă de morcovi şi coriandru

Cină: saltă de pui cu dressing de iaurt grecesc şi un pahar de vin alb

Gustări: o bucăţică de ciocolată neagră, fructe sau legume crude

Ziua de post

Mic dejun: musli

Prânz: supă de linte

Cină: cartof copt în coajă cu salată de varză Kale şi morcovi

Gustări: un bol mic de nuci, seminţe şi fructe de pădure

Ziua de dezlegare Orice este permis, dar fără a exagera în privinţa porţiilor

Autorii regimului spun că zilele se pot succeda în orice ordine, pentru ca regimul să fie adoptat cât mai firesc, fără să fie perceput ca o corvoadă. Mesele care se iau în cadrul mănăstirilor, de două ori pe zi, reprezintă o extensie, o completare a unei zile obişnuite, se arată în volumul amintit. Se mănâncă în linişte, în timp ce călugărilor li se citeşte din Sfintele Scripturi, produsele care ajung pe masă sunt crescute în grădinile mănăstirilor, iar viaţa monahală presupune moderaţie în toate, inclusiv în felul în care se ia masa. Nu în ultimul rând, călugării duc o viaţă activă, muncind în aer liber, pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi. Iar toate aceste reguli pot fi aplicate, cu adaptările necesare, şi stilului de viaţă modern.

Citeste mai mult: adev.ro/n6ho2f