Oficial, în Spania, locuiesc în acest moment 675.481 de români, ceea ce clasează comunitatea românească pe locul al doilea în topul celor mai numeroşi străini din Spania, după marocani.

Costel Busuioc a început, de luna aceasta, colaborarea cu firma de impresariat artistic PKO. Proprietarul firmei, Jose Ramon Flores, este producătorul muzical pe care românul l-a cunoscut în urmă cu un an, în timpul emisiunii-concurs „Fiii lui Babel“ (Los hijos de Babel), cea care l-a făcut celebru.

„Am hotărât să reziliez contractul cu Sony Music, pentru că m-au promovat foarte puţin. Numeroşi artişti cunoscuţi au propus companiei de discuri să susţină concerte împreună cu mine, dar au fost refuzaţi. În urma colaborării cu Sony Music, mai mult am pierdut decât am câştigat“, ne-a declarat Costel.

În luna decembrie a anului trecut tenorul a angajat un avocat pentru a negocia rezilierea contractului cu Sony Music. Busuioc avea dreptul la un procent din banii rezultaţi din vânzarea discurilor sale şi din concertele susţinute.

Deşi la nivel instituţional şi politic România este o ţară integrată complet în universul Uniunii Europene, umerii românilor continuă să fie apăsaţi de un complex de inferioritate resimţit faţă de concetăţenii occidentali. Discursul fatalist care deplânge lipsa de bunăcuviinţă ca atribut specific românilor şi şmecheria ca genă dominant românească a prins rădăcini chiar prin cercurile elitei bucureştene.

Ca într-un caz tipic de complex de inferioritate, sărim de fiecare dată ca arşi la cel mai mic semn de adversitate manifestat de occidentali faţă de comunităţile româneşti de peste hotare. Astfel că, citat de Mediafax, ministrul de Externe Cristian Diaconescu a atras atenţia sâmbătă că, în unele state europene există o retorică, care se manifestă în campania electorală, prin care se proferează „mesaje xenofobe, rasiste sau agresive” la adresa românilor. Ministrul a menţionat datoria de a reacţiona şi a nu trata cu lejeritate astfel de derapaje.

Cristian Diaconescu face referire desigur la recentul referendum din Elveţia, al cărui rezultat a permis, în ciuda folosirii unei imagistici dure, libera circulaţie a cetăţenilor români şi bulgari în ţara cantoanelor. În rest, retorica xenofobă din campania pentru alegerile europarlamentare nu pare a-i viza în mod special pe români. Virtuozii europeni ai xenofobiei par a folosi de această dată mai curând o tonalitate defensivă decât una agresivă: „O ţară, un popor” spun afişele electorale ale danezilor din Partidul Poporului, „Acesta e pământul nostru!” clamează extremiştii flamanzi din Vlaams Belang, în timp ce naţionaliştii francezi conduşi de Le Pen folosesc deviza „Să salvăm Franţa de minciuna europeană!”. Într-o Europă asaltată de imigraţie românii trec chiar neobservaţi printre comunităţile de muncitori proveniţi dintr-o cultură diferită, care mănâncă altfel, miros altfel şi cred în altceva decât cetăţeanul european tipic.

Excepţia este Italia, unde masivitatea comunităţii româneşti combinată cu impotenţa autorităţilor de la Roma şi Bucureşti de a controla infracţionalitatea a dus la identificarea imigrantului român cu ameninţarea din exterior. De altfel, extremiştii din Lega Nord se laudă în campania pentru alegerile europene că au oprit invazia imigranţilor, pedalând intens pe mesajele xenofobe. O campanie care nu poate fi contracarată de Bucureşti doar prin simple declaraţii de circumstanţă, ci printr-o strategie inteligentă care să meargă dincolo de banalul concertelor venite direct din „the land of choice”.

Mesajele xenofobe ale campaniei electorale europene nu îi vizează în mod special pe români, fie şi numai pentru faptul că cetăţeanul român este din ce în ce mai greu de diferenţiat de cel francez, italian sau german. Asemănările sunt mult mai numeroase decât deosebirile, iar originea aşa-zisului rasism european îndreptat către români trebuie căutată mai curând în acel complex de inferioritate deja cronicizat.

sursa: dw

Într-un comunicat, sindicatul CGT a denunţat condiţiile "inumane", de "sclavie", demne de o altă epocă, în care lucrează aceşti muncitori la o fermă din Brumath. Potrivit sindicatului, aceste femei primesc salariu câţiva eurocenţi pe kilogramul recoltat.

Cazate pe un teren viran noroios, înconjurat de grilaje, în clădiri din prefabricate "care seamănă cu nişte cuşti", unele dintre ele au fost plătite cu şase euro pentru 10 zile de muncă, potrivit CGT.

"Niciun candidat român la aceste alegeri nu a venit în Italia, nici nu a transmis în vreun discurs public mesaje către românii care trăiesc în străinătate. Constatăm că, dacă până acum politicienii români veneau doar în preajma alegerilor în diasporă, acum nici măcar acum nu se mai deranjează. Indiferenţa este totală, deşi aceste alegeri ne interesează mai mult poate decât cele pentru Parlamentul român sau pentru preşedintele României", potrivit comunicatului.

„Loc de munca in constructii, in Cehia, salariu atractiv, 700-800 de euro pe luna. Transport si cazare asigurata“. Asa suna oferta din ziare si a racolatorilor care bat la pas satele din judetele sarace ale Moldovei. Cea mai afectata zona este cea a Botosaniului.