Ţi-e dor de Nicu Covaci? Nu.

N-am întrebat întâmplător. Acum câteva zile, într-o emisiune de televiziune, din vocea ta răzbătea o anumită duioşie, mie aşa mi s-a părut, când, într-un context legat de costurile închirierii instalaţiilor de sunet, ai redat o replică de duh a lui Covaci.

Sigur ţi s-a părut. Am pomenit de el, dar în niciun caz duios. M-am referit la unul dintre momentele bune pe care le-a avut şi pe care nu i le poate nega nimeni. Am povestit cum, atunci când a aflat cât trebuie să plătească pentru a închiria o instalaţie de sunet, replica lui a fost: „nu cred că m-ai înţeles, am spus că vreau să o închiriez, nu că vreau să o cumpăr”. O observaţie perfect valabilă. Chiria instalaţiilor de sunet, atunci când noi, artiştii, vrem să facem câte ceva, a crescut într-o proporţie îngrijorătoare. Instalaţii sunt foarte multe acum dar, probabil, nu am ştiut noi unde să căutăm, în aşa fel încât costurile să fie normale.

Pe de altă parte, relativ recent, Nicu Covaci declara că te suspectează de legături cu Securitatea. Nici replica ta nu a fost mai blândă.

N-a fost mai blândă, pentru că nu putea să fie mai blândă. E cea mai urâtă acuzaţie pe care putea să i-o aducă unuia cu care a mâncat împreună, a făcut muzică împreună,unuia despre care ştia aproape totul. Doar ce fac eu în pat nu ştia, în rest ştia totul. Interogatoriul tău la Securitate, după plecarea lor, n-a fost deloc plăcut.

Sigur că n-a fost plăcut. De altfel, am mai povestit asta. M-au luat în papuci şi bermude de-acasă, în văzul vecinilor, pe la zece dimineaţa. Era 1 iunie, dacă îmi amintesc bine, erau foarte mulţi oameni pe stradă, cu mulţi copii, şi toţi se uitau să vadă cum mă înhaţă Securitatea. M-au ţinut până la 4 dimineaţa. Când au venit să mă ia, îmi ardea încă de glumă şi i-am întrebat dacă e nevoie să-mi iau schimburi. Când mi-au dat drumul, m-am trezit singur pe stradă, în plină noapte, şi mi-au dat lacrimile. Eram năucit după atâtea întrebări şi ameninţări dar, mai presus de asta, m-am simţit umilit. Am rezistat interogatoriului gândindu-mă că ei ai ajuns în altă parte şi vor fi fericiţi. N-au fost deloc. Am aflat mai târziu cât de greu le-a fost şi lor. Am susţinut mereu că, atunci când vrei să pleci departe de casă, trebuie să te gândeşti bine unde vei pune capul. Cam aşa s-a întîmplat. Când au ajuns acolo, au avut unde să pună capul, dar nu pentru multă vreme. Pentru mine, Phoenix este un capitol încheiat. Dar, de această formaţie este legată tinereţea mea şi asta nu se poate uita uşor. Amintirile revin din ce în ce mai des. Pe măsură ce îmbătrânim, ne întoarcem la tinereţe. La un moment dat, vom ajunge şi la grădiniţă (râde).

Acelaşi Nicu Covaci spunea că, în anii 70, în preajma formaţiei Phoenix existau mulţi informatori ai Securităţii, pe care el îi cunoştea, dar nu consideră că a venit timpul să vorbească despre asta. Tu ce spui?

Şi eu îi ştiu pe câţiva dintre ei. I-am descoperit pentru că Securitatea aflase extraordinar de repede că eu am rămas în ţară şi a venit să-mi bată la uşă. Ei erau abia în Iugoslavia, Radio Europa Liberă încă nu anunţase ştirea, dar Securitatea mă interoga deja. Ruptura dintre Mircea Baniciu şi Nicu Covaci a creat un imens scandal, care nu s-a stins nici astăzi, la patru ani distanţă. A fost folositor acest scandal pentru cariera ta?

Dacă vrei să îmi reproşezi declaraţiile, îţi răspund că eu nu am făcut altceva decât să mă apăr. Eram convins că Nicu Covaci era pregătit să mă termine. Când i-am spus că nu sunt de acord cu ce se întâmplă şi că nu mă mai interesează Phoenix, ştiam că vor urma atacuri dure şi n-am vrut să-l las pe el să atace primul. Dar, hai să discutăm despre altceva. Mi se pare că am vorbit prea mult despre Covaci. Nu vroiam să vorbim deloc dar, în fine, mi-ai pus nişte întrebări, am fost politicos şi ţi-am răspuns.

 citeste interviul complet pe Spunesitu.adevarul.ro

Comentarii

Comentariu nou

Scrieti comentariu
Nume:
Email:
Web:
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."