Istoricul roman Florus îi definea pe celtiberici drept “lemnul cel mai tare al Hispaniei” şi insista îndeosebi asupra vitejiei lor. Şi geograful Strabon se referã la ei plin de admiraţie, vorbind despre statornicia, austeritatea sau sãlbãticia departe de civilizaţie a acestui popor. Când au loc aşadar migraţiile celtice în peninsula ibericã? Conform lui Herodot popoarele celtice deja locuiau în jurul anului 500 a.Hr. în peninsula. Erau cunoscute sub numele de celtiberi, celtici, galli sau gallaeci. Regiunea pe care o colonizeazã se aflã în centrul şi în vestul Spaniei de azi, dar nu şi în pãrţile sud-estice sau pe coastele Mediteranei. Unul dintre cele mai importante triburi celtiberice era cel al aravacilor, care îşi stabilesc capitala la Numantia. Oraşul beneficiazã de ziduri groase de şase metri şi adãposteşte mai bine de 8000 de locuitori.

Primele contacte cu lumea mediteranã

Chiar dacã celibericii întrebuinţau o variantã a alfabetului iberic pentru inscripţii, nu au intrat practice în contact cu lumea mediteranã. Asta se schimbã totuşi, întrucât în 237 a.Hr. cartaginezii întemeiazã imperiul colonial în Spania. Aceştia sunt atraşi în special de zãcãmintele de argint, de aceea se înstãpânesc asupra sudului peninsulei şi consolideazã domeniul cu fondarea Noii Cartagine. Influenţa punã asupra restului Spaniei s-a resimţit totuşi, asiguratã mai ales de alianţa politicã abilã cu şefii de trib ai celtiberilor.

Celtiberii s-au arãtat dispuşi sã intre în alujba cartaginezilor în schimbul unei solde considerabile. Pe de altã parte cartaginezii îşi procurã o infanterie de nãdejde şi foarte priceputã într-ale luptei. Conform lui Diodor atât infanteria, cât şi cavaleria celtibericã erau faimoase. Mai ales sabia de fier fãcutã pentru lovituri şi împunsãturi scurte, aşa-numita gladius hispaniensis, le va da de furcã şi legionarilor romani.

Odatã cu izbucnirea celui de-al doilea rãzboi punic în 218 a.Hr. Hannibal recruteazã mulţi celtiberici pentru a-şi umple armata de invazie. În Spania vin romanii, sub stindrdul Scipionilor, Cnaeus şi Publius Cornelius precum şi fiul acestuia, care vor trebui sã-i facã faţã fratelui lui Hannibal, Hasdrubal, şi armatei sale mixte. În 209 a.Hr romanii reuşesc sã cucereascã Noua Cartaginã. Puterea punã scârţâie şi intrã în declin sever dupã bãtãlia de la Ilipa din 206 a.Hr. de ambele pãrţi luptã soldatî celtiberici, pentru nici romanii nu au fost mai puţin impresionaţi de talentul lor militar.

Rãzboiul Hispanic se sfârşeşte, cel puţin momentan. În 197 a.Hr. romanii intemeiazã douã provincii: Hispania citerior (în nord) şi Hispania ulterior (în sud). Roma controleazã o fâşie de pãmânt care se întinde de-a lungul întregii coaste de est şi sud a Spaniei pânã la Gibraltar.

Momentan celtibericii reuşesc sã-şi menţinã încã independenţa. În 195 a.Hr. consulul Marcus Porcius Cato angajeazã mercenari celtiberici împotriva lusitanilor rãsculaţi. Din 180 a.Hr. pretorul Tiberius Sempronius Gracchus intervine iarãşi împotriva lusitanilor şi altor tribuir celtice care fac prãdãcinui în provincie. Acest rãzboi, numit şi primul rãzboi celtiberic, a reprezentat un success pentru romani. Multe aşezãri celtice au fost cucerite, iar pacea care a urmat dureazã 25 de ani.

citeste mai mult per Historia.ro

Comentarii

Comentariu nou

Scrieti comentariu
Nume:
Email:
Web:
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."