Rezultatele bacalaureatului au pus în evidenţă o serie de deficienţe ale sistemului pe care cei mai mulţi dintre noi le ştiam de mult, dar pe care opinia publică nu le conştientizase încă. E un merit al ministrului Funeriu că a organizat de asemenea manieră această sesiune, încât rezultatele sunt mai aproape de adevăr. Aceste rezultate arată o situaţie deplorabilă în învăţământul preuniversitar, dar pot fi trase multe concluzii nefavorabile şi pentru sistemul universitar. Pentru că, la urma urmei, profesorii sunt formaţi în universităţi şi, dacă noi socotim că profesorii poartă în parte răspunderea faptului că elevii nu sunt pregătiţi cum trebuie, atunci de bună seamă că şi universitatea este responsabilă în raport cu formarea profesorilor. Adevărul e că, în sistemul universitar, abundă de la o vreme semnale că lucrurile nu merg bine. Citeam zilele trecute o declaraţie a guvernatorului BNR, d-l Mugur Isărescu, care, vorbind în faţa unui grup de tineri, le-a spus că, la un examen de admitere pentru candidaţi la un post de funcţionar în Banca Naţională, s-au prezentat mulţi, iar titlurile şi diplomele lor umpleau o cameră întreagă, dar, atunci când a fost vorba de măsurarea cunoştinţelor, acestea erau cu totul inferioare cerinţelor.

De ce credeţi că diploma nu mai acoperă nivelul de cunoştinţe pe care absolventul de facultate trebuie să le aibă?

Una dintre cauze este că, în ţara noastră, numărul de universităţi s-a mărit foarte mult, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a calităţii. Am fost eu însumi ministru adjunct responsabil de învăţământul universitar, în primul Guvern Roman, în ministeriatul lui Mihai Şora, şi ştiu foarte bine cum a început să se formeze învăţământul particular – în mod sălbatic, fără lege, fără aprobări din partea ministerului, cu avize date de o comisie de mici servicii, care funcţiona ca să permită formarea de societăţi comerciale. La un moment dat, universităţile particulare au devenit atât de numeroase, încât au depăşit toate recordurile cunoscute. Dacă facem comparaţie la nivel european, vedem că în această privinţă suntem campioni. Nu e mai puţin adevărat că există şi universităţi de stat care nu se justifică, în mici centre, unde lipseşte posibilitatea de a aduce profesori buni şi de a dezvolta un învăţământ performant. Faptul că anul acesta vor fi mai puţini candidaţi la admitere mă face să sper că selecţia naturală va mai elimina unele, cel puţin, dintre aşa-zisele universităţi fără perspective. N-ar fi însă rezonabil să venim în ajutorul „selecţiei naturale“?

Ce părere aveţi despre sistemul Bologna, care a modificat perioada studiilor? Cum a fost el implementat în România?

Potrivit sistemului Bologna, există trei ani pentru studii universitare propriu-zise, doi ani de masterat şi trei ani de doctorat. E un sistem care masifică învăţământul superior. La prima vedere, se pare că studenţii au un an în plus. Înainte, făceau patru ani ca să capete o diplomă în învăţământul universitar propriu-zis; acum, ei capătă o diplomă de licenţă la trei ani, dar e o diplomă care nu serveşte la mare lucru. Ca să poată avea totuşi o inserţie profesională acceptabilă, absolvenţii trebuie să facă şi masteratul. Însă în legătură cu pregătirea masteratului, la noi cred că nici până azi nu s-a ajuns la un concept destul de clar: ce trebuie să fie, cum trebuie organizat şi în ce măsură el trebuie să ducă mai departe ceea ce s-a făcut în primii trei ani de facultate? O situaţie şi mai grea este în privinţa doctoratului. Cei trei ani de doctorat, în general, sunt prea puţini pentru a realiza teze serioase, având în vedere că, vreme de doi ani, studenţii urmează şi cursuri la care trebuie să dea şi examen. Doctoratul se face în cadrul unei şcoli doctorale. Modul organizării şcolii doctorale nu este însă foarte bine clarificat nici până azi, el ia forme diverse de la universitate la universitate. Faptul că reforma Bologna a fost implementată de la o zi la alta, fără o pregătire suficientă, a contribuit la destabilizarea unui sistem care, de bine, de rău, funcţiona, înlocuindu-l cu un altul, în multe privinţe imprecis şi deficitar. Înainte, în patru ani se putea face o dublă specializare. Cei care veneau, de pildă, la Filologie, puteau învăţa două limbi străine. În trei ani, lucrul ăsta nu mai e posibil. Modul în care poate fi complinită această lipsă prin masterat nu e foarte limpede şi în orice caz funcţionarea nu e uniformă (oricum, masteratul nu constituie o treaptă obligatorie). Problema dacă sistemul Bologna rezolvă satisfăcător nevoile societăţii actuale e foarte discutată nu numai la noi, ci şi în străinătate, şi ea suscită mari controverse. În orice caz, e limpede că întreaga gândire de tip Bologna presupune aplicarea unui management în învăţământ apropiat de cel folosit în domeniile economice şi tehnologice, care se potriveşte mai puţin specificului umanist. În învăţământul filologic există multe implicaţii negative. De pildă, legarea de rentabilitate pe care o presupune gândirea Bologna nu poate fi aplicată în învăţământul umanist decât cu multă băgare de seamă, pentru că aici există o serie de discipline, cum ar fi limbile clasice sau unele ştiinţe sociale calitative, cum ar fi sociologia sau antropologia culturală, care nu au corespondent în liceu şi care nu aduc niciun folos din punctul de vedere al rentabilităţii imediate. Cu toate astea, ce ar fi învăţământul umanist fără această bază tradiţională a limbilor clasice şi a dezvoltării umanităţilor? E o mare diferenţă între învăţământul tehnologic, învăţământul ştiinţelor exacte şi învăţământul umanist sau al artelor. Un exemplu simplu: s-a stabilit, ca, pentru ca învăţământul să fie rentabil, o grupă de studenţi care e seminarizată la un obiect oarecare să cuprindă 20 de persoane. La limbile clasice sau la anumite materii speciale nu se poate ajunge niciodată la 20, acolo sunt 5-6 studenţi. Or, trebuie găsite posibilităţi ca şi aceste forme tradiţionale şi esenţiale ale învăţământului să fie puse în valoare. Gândirea inginerească, mergând pe planificare şi rentabilitate, riscă să sufoce învăţământul umanist, dar şi să standardizeze la un nivel mijlociu şi celelalte ramuri ale învăţământuluui.

Comentarii

Comentariu nou

Scrieti comentariu
Nume:
Email:
Web:
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."