Aspiratia este ceva pe departe neortodox. Subiectul, stapanit de un puternic hybris, si dupa cum insasi cuvantul “aspiratie” o spune, isi fixeaza intai tinta, apoi, in loc sa se inalte pe sine catre ea, o aspira catre sine cu naduf si ciuda, vazand ca aceasta, in general, nu se misca nici a naibii din loc. Aspiratia e o forma alterata de onanism, o falsa cautare, o cursa intinsa care nu-si va prinde in veci vanatul. Trebuie sa fii intai deosebit de egoist sa fii un aspirant, apoi sa fii un lenes teribil. De fapt, sa aspire catre ceva o poate face oricine. Sa-si implineasca aspiratia, asta nici dracu’ n-o poate face.

Si totusi, de ce sa nu aspir? De ce sa nu tind catre altceva, catre un nou mine? Ce poate fii rau in asta? De ce sa nu incerc? Cugetand la cele spuse de tine si la aspiratie in general, m-am gandit: totusi, ce legatura stransa intre aspiratie si speranta! Speranta vaneaza, iar aspiratia alearga ca un ogar si aduce vanatul stapanului. Speranta orienteaza catre, iar aspiratia se indreapta catre. Speranta da masura aspiratiei si ii da un sens si o finalitate. Iar oare nu speranta este aceea care ma tine in viata? Tot ce pot sa fac eu aici este sa sper. Sa sper intr-un Bine, sa sper intr-o transcedere. Altfel nu vad sensul, altfel nu-mi vad sensul.

Nu vezi altceva tu. Tu nu vezi ce n-au vazut nici altii inaintea ta si ma mir ca nu iei pilda de la ei, caci te stiu om intelept. Au doar nu ai auzit tu de Icar? Cel care cu aripi de ceara a incercat sa atinga Soarele, nechibzuitul? Si cum i s-au topit aripile de cum s-a apropiat de razele Lui si in ce fel, cazand apoi, mort a fost gasit de tatal sau adanc indurerat? Nici de Faeton nu ai auzit? Care, in carul lui Helios, neputincios s-a aratat? Si el tot mort a fost gasit, de pamant zdrobit. Oare asa, asa vrei sa sfarsesti si tu? Dar de Luceafar cu siguranta ti s-a vorbit. Si el, tintind odata prea sus, cazand prea jos apoi, nici ochii nu a mai putut sa ii ridice, din cauza pacatului ce-l apasa. Iti spun, aspiratia nu e de tine. Tu trebuie sa fii puternic in ale tale, sa privesti in jur ca sa vezi oameni care nu aspira la nimic, si care sunt totusi fericiti. De ce sa aspiri intru nimic concret, cand te poti face cu adevarat folositor aici, in imediat. Ca sa te gandesti astfel numai la tine trebuie sa fii mandru, pe cand daca ai pune aici osul, cu noi toti, atunci abia vom fi impreuna si vom evolua toti intr-un singur, unic sens. Si vom trai in pace, fericiti de noi si unii de altii. Dar de ce taci?

Ma gandeam, totusi… care ar fi acel sens?

Perpetuarea si evolutia speciei, ad infinitum.

Vezi, mie imi place sa ma gandesc la oameni nu doar ca la o specie, ci mai degraba ca la o exceptie. O exceptie care trebuie sa reintre in norma, iar spre norma aceea tintesc eu cu speranta si acea norma incerc eu s-o ating prin aspiratie. Icar si cu Faeton au gresit, e adevarat, sa aspire, insa ei nu au avut nicio tinta definita, si de aceea au esuat lamentabil. Iar Lucifer, el a tintit prea sus, prea mandru fiind, asa cum ai spus si tu, si pentru asta a cazut atat de jos incat mai jos nu este de conceput ca fiind. Pentru ca nimic mai prejos nu este decat mandria si slava desarta. Dar eu nu sunt mandru, nici egoist cand tind. Eu sunt prea mic pentru a fi mandru sau egoist. Ce inseamna oare dar ca o picatura din fluviu sa sara in laturi, pe pamant, ca sa nu curga in ocean? Nimic pentru ocean, dar acea picatura va fi pierduta in veci intr-un pustiu neinchipuit de mare si uscat pentru ea. Asa suntem si noi, niste picaturi ce asteptam intr-un freamat surd sa ne varsam in marele ocean din care Soarele sa ne evapore si sa ne ridice catre El. Si in asteptarea asta noi ne impingem toata fiinta catre ocean, intr-o graba nejustificata care se numeste aspiratie. Si ne va da aspiratia si aripi si chiar si-un car sa ne ridicam mai repede la cer, daca am dori cu adevarat asta si numai asta. Dar noi auzim mereu curgerea izvorului in spatele noastru si vom tine in suflet mereu in loc de taina dorinta de a ne intoarece la dulcea lui chemare. Asa cred eu.

Aspiratia, ca orice manie, este, in general, o boala incurabila.

Victor Bozdog

Comentarii

Comentariu nou

Scrieti comentariu
Nume:
Email:
Web:
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."