Termenul „lectură” ne parvine prin filieră franceză din latinescul „lectus”, participiul trecut al lui „legere” care desemna în acele vremuri acţiunea de a citi, dar şi cea de a aduna, de a alege, de a selecta. Înţelegem din aceasta că a lectura însemnează a descifra, a decodifica un mesaj pe care un text îl conţine intrinsec într-însul.

Scopul ultim al lecturii este însuşirea culturii. Nu există niciun alt furnizor mai bun de cultură, ca să folosesc un termen modern, altul decât cartea, şi cel mai probabil nici nu va apărea vreunul. Este simplu: citeşti o carte atunci când doreşti să afli, să descoperi, să înţelegi. Poţi să răsfoieşti doar din plăcere o carte şi tot se va lipi de tine măcar o picătură de cunoaştere. Bine, există şi cărţi proaste, şi cărţi de duzină aşa cum lectura poate fi şi aceea a unui ziar de scandal, însă nu putem lua în serios interesul pentru aşa ceva, interes care nu poate porni decât din exact absenţa lecturii celei mai elementare şi dintr-o nevolnicie făţiş ignară. Ignoranţii put, remarca ludic Andrei Pleşu, iar în România mediul ambiant cultural este impregnat de o miasmă acidă care mă duce cu gândul la năduşeala de dimineaţa, din autobuz. Pentru că prima victimă a ignoranţei este lectura şi, într-un mod fatal, cultura.

Adevărul este că, da, avem mare nevoie de lectură. Cultura este igiena spiritului, remarca filosoful Constantin Noica, iar noi am uitat cu desăvârşire acest obicei, de bun-simţ aş putea spune. „Vremurile grele” au privat oamenii de reflexul lecturii, dar nici acum situaţia nu pare că s-a îmbunătăţit prea tare. Ne-am lepădat de deprinderea de a lucra cu o carte, de a manevra o carte. Manualele noastre şcolare s-au transformat într-un fel de ziare, intens colorate şi cu multe poze, cu diferite rubrici cu jocuri, cu rebusuri, cu „Ştiaţi că...”-uri. Pe vremuri manualul era o carte pe care, dacă îl interesa, elevul o punea în biblioteca personală. Pe vremuri, biblioteca personală era...

La liceu am descoperit că mai există oameni şi la noi care să se ocupe cu acest arhaic obicei. Astfel i-am descoperit pe cei loviţi de bulimie, care citesc numai ca să citească şi atât. Sunt destul de mulţi. Ei ratează cultura milimetric, dar o fac sistematic şi sârguincios, înghiţind volum după volum, ca o gaură neagră, neagră de tot. Mi s-au revelat astfel următoarele: lectura însoţeşte, fatal este să-ţi faci din ea un scop. Lectura va urmări întotdeauna atingerea unui scop mai înalt decât ea, va fi întotdeauna doar un mijlocitor al culturii, aşa cum cultura va fi un mijlocitor al unui ţel pe care fiecare dintre noi îl are definit într-un fel diferit. Excesul este rău şi în cazul lecturii. Când eram puţin mai mic mama îmi tot spunea să nu mai stau aşa mult pe veceu citind, că o să-mi cadă maţele. De atunci, după ce îmi termin treaba, dau capacul jos şi citesc şezând pe el. În zilele noastre însă, consider că un exces de lectură ar fi o doză minimă, măcar că am recupera tot ce am pierdut în urmă.

I-am întâlnit şi pe cei care iau prea literal ceea ce citesc, tipul Emma Bovary. Şi pe cei cu adevărat pasionaţi de lectură. Adevărul este că există cel puţin un argument serios să îţi placă la nebunie să citeşti. Lectura creează o intimitate aparte în jurul lectorului, îi dă un puternic şi seducător sentiment de libertate, de volnicie, de desprindere. Lectura te desprinde de lume şi îţi întoarce privirea către ea, oferindu-ţi o cuprinzătoare şi matură percepţie a ei. Mai mult, cartea este un alter ego al realităţii, o lume a posibilului, a dubitativului. „Cultura este o reabilitare a posibilului faţă de real” mai spunea Noica.

S-ar putea scrie multe pe această temă, însă nu e aici spaţiul îndestulător şi nici persoana cuvenită să facă asta. Mie nu mi-a mai rămas decât să vă urez lectură plăcută şi sărbătorile cu bine.

Victor Bozdog

Comentarii

Comentariu nou

codruta cotiu  - lectura-arta mintilor deschise subtilului   |89.123.119.xxx |2011-01-11 16:01:49 Se scria undeva ca suntem ceea ce am citi...E drept, reprezentam niste carti deschise, cu pagini fie citite in graba , fie uzate, fie indoite, dar cuprinsul sensurilor nasc intrigi din care mereu se pot deprinde invataturi...Lectura, la propriu, inseamna o arta de surprindere subtila sau mai putin a viului in corsetul unui tipar cu cerneala bine dramuita...sa o pretuim ca atare ! Raspunde 0   0

Scrieti comentariu
Nume:
Email:
Web:
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."