Un român, la întoarcerea din Japonia: “Niponii, un model de implicare profesională și calitate umană”

Loading ad ...

Un român, la întoarcerea din Japonia: “Niponii, un model de implicare profesională și calitate umană”

A trait o experiență unică la 9.000 de kilometri depărtare de casă, aventură care aproape i-a schimbat viața. Numele lui este Mihai Sebe și a ales să plece în Japonia pentru a cerceta viața tinerilor niponi. Acum, după aproape două luni în care a străbătut Țara Soarelui Răsare în lung și în lat, se declară fermecat de tot ce înseamnă civilizația niponă și spune că se va întoarce cu primul prilej.

Mihai Sebe este consilier în cadrul Ministeruluiui Tineretului şi Sportului. În perioada 4 octombrie – 22 noiembrie 2013, acesta a beneficiat de o bursa de cercetare oferită de Fundaţia Japoniei. Cercetarea poartă numele de  “YOUTH PARTICIPATION – HOW JAPANESE YOUNG LEADERS SHAPE A SUSTAINABLE SMART-GROWING SOCIETY”.

CDnews: Domnule Sebe, care este legătura dumneavoastră cu Japonia şi de unde interesul pentru o cercetare în această ţară îndepărtată?

Mihai Sebe: În 2011, după Marele Cutremur din Estul Japoniei, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a invitat în România un grup de 17 tineri (15 studenţi şi 2 coordonatori) reprezentanţi ai Universităţii din Fukushima. În calitate de director al Direcţiei de Relatii Internaţionale a trebuit să organizez un program socio-cultural pentru delegaţia niponă. Ulterior, a avut loc şi o deplasare de două săptămâni în Japonia, la invitaţia autorităţilor din această ţară, iar eu m-am numărat printre participanţi. Au urmat o serie de alte evenimente despre cultura japoneză la care am luat parte cu mare interes în Bucureşti. Dorinţa de a rămâne conectat la societatea niponă m-a impins să caut noi proiecte pe care să le dezvolt în acea zonă geografică. Astfel, am descoperit programul de burse pe termen scurt ale Fundaţiei Japoniei. Am aplicat şi, după mai multe încercări, am fost acceptat. Oportunitatea de a efectua o cercetare în domeniul tineretului, arie în care sunt implicat de mai bine de 10 ani, a reprezentant principalul motiv pentru care m-am străduit să obţin bursa.

CDnews: Vorbiti-ne, vă rugăm, despre subiectul cercetării. Cunoaşteti limba japoneză?

Mihai Sebe: Din păcate, nu cunosc limba japoneză, dar aceasta nu a fost o condiţie eliminatorie pentru candidaţii la programul de burse al Fundaţiei Japoniei. În ceea ce priveşte subiectul cercetării, am dorit să aflu detalii despre viaţa participativă a tinerilor din cea mai dezvoltată ţară asiatică. Tinerii sunt o resursă fundamentală şi motorul creării unei societăţi sustenabile, democratice, progresiste care îşi doreşte să se adapteze la condiţiile lumii globalizante, interconectate, bazată pe informaţie şi cunoaştere. Totuşi, fără o responsabilizare şi o acţiune consecventă, această resursă – tinerii – se iroseşte. Mai mult, nu am putut trece cu vederea faptul ca 2013 a fost Anul European al Cetăţenilor. Am încercat de multe ori să fac o paralelă între modul în care europenii percep cetăţenia activă şi realitatea niponă.

Panorama asupra Tokyo-ului din Sky Tree

Panorama asupra Tokyo-ului din Sky Tree

CDnews: Care a fost planul cercetării? Oferiţi-ne câteva detalii despre activitatea dumneavoastră în Japonia?

Mihai Sebe: Efectiv, în Japonia, am petrecut 50 de zile. Destinaţiile şi întâlnirile a trebuit să mi le stabilesc, in majoritatea cazurilor, singur, însă sub atenta coordonare a unui profesor japonez. Fundaţia Japoniei, pe lângă transportul internaţional, mi-a asigurat diurna necesară traiului zilnic. Pentru a descoperi aspecte despre implicarea tinerilor la viaţa societăţii, am vizitat organizaţii neguvernamentale, centre de tineret, prefecturi, universităţi, centre culturale locale (kominkan), centre de învăţare în aer liber pentru tineret. Am încercat să descopăr evoluţia participării începând cu activităţi de educaţie non-formală (“educaţie socială”, termenul folosit în Japonia) până la atitudinea tinerilor faţă de viaţa politică. În consecinţă, m-am întâlnit cu voluntari, studenţi, funcţionari publici, profesori, cercetători, consilieri locali. În căutarea de particularităţi zonale am călătorit în mai multe oraşe: Tokyo, Fukushima, Hirosaki şi Aomori (Prefectura Aomori), Shizuoka, Toyonaka (Prefectura Osaka) şi Yamaguchi. M-am bazat foarte mult pe discuţii, interviuri şi observaţie. Activitatea practică, de teren, am completat-o cu studiul în bibliotecă.

Pasivitatea tinerilor japonezi se reflectă într-o crescândă activitate media şi de consum”

CDnews:  Cum ați descrie românilor societatea niponă și problemele tinerilor din Japonia?

Mihai Sebe: Realitatea japoneză, în acest domeniu, are calităţi unice. Situaţia prezentă îşi găseşte multe explicaţii în anii 60, 70. După un război devastator, Japonia s-a reinventat bazându-se pe trei stâlpi: şcoală, muncă, familie. Tinerii au început să fie monitorizaţi de diferite instituţii şi corporaţii încă din perioada liceului, iar renumele instituţiei de învăţământ pe care un elev/student o urma era adesea calea sigură către un loc de muncă cert, de lungă durată şi bine plătit. Astfel s-a dezvoltat o competiţie acerbă pentru accesul în cele mai prestigioase şcoli (Una din explicatiile pentru locurile fruntaşe pe care elevii japonezi le ocupă an de an la testele PISA). Astfel, tinerii au devenit din ce în ce mai dezinteresaţi de implicarea socială, de participare şi cetăţenie activă, de aspiraţiile de a transforma comunitatea în care trăiau. Indivizii au tendinţa de a nu mai folosi relaţiile interpersonale pentru a dezvolta relaţii asociative, independente de şcoală şi/sau serviciu. Sarcinile au fost lasate pe seama organelor statului, oamenii fiind convinşi că acestea îşi vor “face treaba”. Pasivitatea se reflectă într-o crescândă activitate media şi de consum. Destul de ironic pentru noi, europenii, nu de puţine ori, consumerismul este asociat cu “participarea socială”. Totuşi, din fericire, există germenii unei schimbări şi ea este sesizabilă. Transformarea rezidă în criza economică ce s-a abătut asupra Japoniei la începutul anilor 90. Odată cu problema celor care nu sunt incluşi sistemul de învăţământ, nu au un loc de muncă şi nici nu participă la vreun program educaţional, odată cu înmulţirea job-urilor temporare, “tinerii” au devenit o categorie socială căreia începe să i se acorde atenţie la nivel guvernamental. Au apărut politici şi programe de tineret. De asemenea, s-a născut o lege a organizaţiilor neguvernamentale. Atât timp cât autorităţile vor înţelege că tinerii trebuie împuterniciţi şi li se va crea spaţiul necesar exprimării, progresul va fi vizibil.

Prezentarea rezultatelor cercetarii - Universitatea Fukushima

Prezentarea rezultatelor cercetarii – Universitatea Fukushima

CDnews: Pe parcursul şederii în Japonia, aţi ajuns şi în Fukushima, o zonă asociată cu triplul dezastru din martie 2011.

Mihai Sebe: Nu numai că am ajuns, dar am petrecut cea mai mare parte timpului acolo, coordonatorul cercetării mele fiind un profesor al Universităţii Fukushima. Şi mă bucur nespus că am locuit temporar în zonă, pentru că doar în acest mod am putut înţelege extrem de multe lucruri. Cu toată sinceritatea afirm că există o lipsă mare de informaţii corecte, iar în majoritatea cazurilor judecăţile despre respectivul loc se întemeiază pe frica patologică de necunoscut, pe simpla ignoranţă sau pe dorinţa de senzaţional. Atât în campusul universităţii, cât şi în oraş nivelul radiaţiilor este permanent afişat, produsele alimentare şi apa potabilă sunt riguros verificate. Eu însumi am vizitat un astfel de centru de control. Spre exemplu, revenind la radiaţii, pe parcursul prezenţei mele în Fukushima, nu au depăşit 0,200 milisiverţi. Ca să vă faceţi o părere, 0,200 milisiverţi este gradul de radiaţii la care se expune un călător cu avionul pe ruta Tokyo-New York-Tokyo. O radiografie abdominală produce o radiaţie de 0,600 milisiverţi, iar o tomografie, atenţie, 6,9 milisiverţi. Maximum de expunere pentru cei care lucrează permanent în zone cu grad înalt de radiaţii este de 50 de milisiverţi. Problema radiaţiilor, a securităţii mediului şi a populaţiei este tratată cu toată responsabilitatea. Permiteţi-mi să declar că, înainte de toate, Prefectura Fukushima înseamnă oameni minunaţi, păduri întinse, produse agricole excelente şi izvoare termale dumnezeieşti.

Staff-ul Centrului de învăţare în aer liber pentru tineret Yamaguchi Tokuji

Staff-ul Centrului de învăţare în aer liber pentru tineret Yamaguchi Tokuji

CDnews: În final, câteva concluzii despre experienţa trăită.

Mihai Sebe: Japonia se bucură de un capital uman deosebit şi creativ, de o mulţime de caracteristici unice şi de o conexiune la societatea globală, cum puţine ţări se pot lăuda în lume. Cu o reaşezare a societăţii, cu un schimb intesiv de know-how şi de bune exemple, această ţară îşi va spori cu siguranţă resursele. Cetăţenii trebuie să devină capabili să îşi asume un rol mai activ în propriile comunităţi, să înveţe să colaboreze cu administraţiile locale şi centrale. Organizaţiile neguvernamentale sunt responsabile să se înmulţească pentru a crea un spaţiu de învăţare democratică permanentă  în cât mai multe zone ale ţării. ONG-urile nu trebuie să înceteze să atragă şi să implice oameni obişnuiţi, să creeze reţele. Lupta se dă împotriva formalizării şi a unui tradiţionalism, care de multe ori înseamnă pasivitate.

Personal, am trăit o experinţă unică. Sunt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit şi au contribuit la succesul cercetării mele. Din cauza diferenţelor culturale, am avut teamă că nu voi putea colabora cu interlocutorii mei. Nu numai că am primit informatiile pe care le-am solicitat, dar am rămas prieten cu mulţi pe care i-am întâlnit. Calitatea umană a japonezilor este deosebită.

CDnews: Vă mulţumim pentru că aţi acceptat să ne împărtăşiţi câteva aspecte ale activităţii pe care aţi întreprins-o!

Mihai Sebe: Eu vă mulţumesc! A fost o reală plăcere!

 

Loading ad ...