Magia numerelor: sensul biblic al numerelor 1, 2, 3, 4, 7, 12 si 40

Loading ad ...

Magia numerelor: sensul biblic al numerelor 1, 2, 3, 4, 7, 12 si 40

Numerele au fascinat din cele mai vechi timpuri. Va invitam intr-o incursiune in sensul biblic al catorva din cele mai importante numere.

1: „Cred într-Unul, Dumnezeu!”

Numărul unu este folosit cel mai des şi întotdeauna pentru a exprima singularitatea şi unicitatea divinităţii supreme. Dumnezeu este unul singur, unic şi irepetabil, iar drumul către Rai, care ne va duce aproape de el, este şi el tot unul singur. În Biblie, Dumnezeu este numit adesea prin diverse metafore, care sunt întotdeauna la singular: El este „calea, adevărul, lumina, înţelepciunea…” Până şi Biblia este una singură. Nu există mai multe scrieri sfinte care să ne ajute să ducem o viaţă creştinească. Iar Iisus, când se referea la scripturi, le spunea adesea „cuvântul Domnului”, căci în esenţă el este unul singur.

2: unitate şi diviziune

În cea de a şasea zi a Creaţiei, Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva şi câte o pereche din fiecare specie de animale, plante şi păsări. Lumea a început astfel cu doi, povăţuiţi să trăiască în armonie şi uniune. În cea de a doua zi a Creaţiei, Dumnezeu a făcut lumina şi întunericul, două noţiuni opuse, dar care nu pot exista una fără de cealaltă. Doi înseamnă unire, dar şi opoziţie, masculin versus feminin, credinţă versus păcat, după cum arată pilda din povestea lui Adam şi a Evei.

3: Sfânta Treime

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este treimea către care îşi îndreaptă toţi credincioşii speranţele şi rugăciunile. Datorită acestei noţiuni, numărul “trei” a căpătat valenţe noi. El semnifică unitatea şi întregul, o entitate completă. Multe din evenimentele majore din Biblie se întâmplă în trei zile sau în a treia zi. Învierea Domnului are loc a treia zi, după ce fusese răstignit şi înmormântat. Numărul trei are adesea semnificaţia de mântuire, de izbăvire din necaz. Moise îi cere Faraonului să îi lase pe israeliţi să meargă trei zile în pustiu şi să aducă închinare lui Dumnezeu. Tatăl Sfânt se arată poporului său pe muntele Sinai, după ce acesta s-a rugat şi s-a sfinţit trei zile. “Dărâmaţi acest Templu şi Eu îl voi ridica în trei zile”, le spunea Iisus evreilor, referindu-se la “Templul trupului Său”.

4: forţa Creaţiei

Sensul teologic al numărului patru este legat de actul divin al creaţiei. Lumea noastră se relaţionează la patru dimensiuni: patru forţe creatoare (spaţiu, materie, energie şi timp), patru puncte cardinale, patru anotimpuri, patru faze ale Lunii, patru elemente primordiale (apă, pământ, foc şi aer) şi patru momente ale zilei (dimineaţa, după-masa, seara şi noaptea). În Vechiul Testament, patru heruvimi păzeau Copacul Vieţii şi aveau rolul de soli ai puterii dumnezeieşti pe pământ. Noul Testament începe cu patru evanghelii, scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan, apostolii care au dus mai departe învăţăturile lui Iisus, cei care au propovăduit credinţa şi au botezat creştinii.

7: unul dintre cele mai puternice numere magice

Uniunea dintre pământ şi cer, dintre cele lumeşti şi cele sfinte stă în puterea şi unitatea lui “şapte”. Un număr cu valenţe magice din cele mai vechi timpuri, cu semnificaţii profunde în cultura ebraică, era firesc să capete un sens aparte şi în Biblie. Trinitatea (trei) s-a alăturat lumii (patru puncte cardinale) şi astfel a căpătat “şapte” numeroasele valenţe cunoscute azi. Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, iar în cea de a şaptea s-a odihnit, mulţumit de creaţia sa. “Şapte” reprezintă perfecţiunea şi finalitatea. De aceea, apare frecvent în Cartea Sfântă. Şapte sunt păcatele capitale de care trebuie să ne ferim şi şapte sunt virtuţile vrednice în ochii lui Dumnezeu. În profeţiile lui Moise, veneau şapte ani de foamete şi apoi şapte ani de belşug. Iisus îl învăţa pe Petru să ierte păcatele fratelui său nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte.

12: curgerea şi împlinirea destinului

Printre cele mai des întâlnite numere din Biblie, după unu sau trei, este doisprezece, unitate de măsură a timpului şi nu numai. Semnificaţiile sale sunt mult mai vechi, fiind un număr folosit adesea în astrologia antică. Pornind de la minut, care are doisprezece ori cinci secunde, până la împărţirea orelor într-o zi sau a lunilor întru-un an, numărul acesta joacă un rol important în calendar. El semnifică organizarea şi buna împărţire a lucrurilor, diviziunea ideală şi chiar perfecţiunea. Iisus avea 12 ani când a început să pună întrebări despre credinţă învăţaţilor din templu. La maturitate, El a chemat la sine doisprezece apostoli, cărora le-a transmis cele mai preţioase învăţăminte pentru a le duce mai departe credincioşilor. În Biblie sunt menţionate doisprezece triburi ale lui Israel, doisprezece legiuni de îngeri şi doisprezece porţi la Ierusalimul ceresc. Iar Iisus cade sub cruce de doisprezece ori înainte de a fi răstignit, după cum fusese voia Domnului. Astfel, din perspectivă teologică, doisprezece semnifică împlinirea, încheierea unui ciclu şi reînnoirea.

40: judecată şi sentinţă

Noe a călătorit 40 de zile pe mare, după potop, până a găsit un ţărm primitor să-şi întemeieze seminţia. Poporul lui Israel, greu încercat în deşert, a mâncat mană 40 de ani înainte să se aşeze în ţara făgăduită. Profetul Moise a trăit 40 de ani în Egipt, apoi 40 de ani în pustie, înainte de a conduce evreii spre pământul făgăduinţei. Iisus s-a înălţat la dreapta Tatălui la 40 de zile, iar de atunci pomenim şi noi morţii la 40 de zile, când are loc judecata sufletului.

sursa: libertateapentrufemei.ro

photo credit: libertatea.ro

Loading ad ...